În cadrul discuțiilor purtate săptămâna trecută cu președintele Donald Trump la Beijing, președintele chinez Xi Jinping ar fi afirmat că Vladimir Putin ar putea ajunge într-o zi să regrete războiul la scară largă împotriva Ucrainei.
Noile tendințe de pe câmpul de luptă sugerează că are dreptate, iar asta oferă diplomației lui Trump o nouă șansă de a pune capăt războiului — însă printr-o abordare diferită de cea de până acum, scrie siteul postului de televiziune CNN într-o amplă analiză privind echilibrul de forțe și argumentele de la masa negocierilor de pace.
Putin sperase că 2026 va fi anul în care forțele sale – susținute de avantajul numeric, resurse și de efectivele de soldați – vor străpunge liniile frontului și vor cuceri regiunile disputate din estul Ucrainei. Dar asta nu numai că nu s-a întâmplat, ba mai mult, în anul în curs, Ucraina – și nu Rusia – a obținut câștiguri teritoriale nete, provocând în același timp pierderi masive forțelor de invazie ruse. Iar de aproximativ o săptămână atacă cu mii de drone adânc în interiorul teritoriului rusesc provocând pagube notabile industriei care susține războiul! PODUL a scris: Ucraina a trimis în adâncul teritoriului Rusiei peste 1000 de drone într-o singură zi. În plus, Zelenski anunță și o schimbare favorabilă Kievului pe linia frontului: acțiunile de luptă ale armatei ucrainene le-au depășit pe cele ale trupelor agresoare!
Estimările occidentale indică acum pierderi rusești apropiate sau chiar peste 30.000–40.000 de morți și răniți pe lună. În total, pierderile Rusiei de la începutul invaziei sunt estimate la peste un milion, depășind capacitatea Moscovei de a le înlocui.
Presiunea devine vizibilă chiar în interiorul Rusiei, unde a fost nevoie ca unii bloggeri susținători ai războiului să fie arestați sau internați pentru a le tăia aplombul cu care criticau războiul din Ucraina.
În ultimele zile, chiar și un membru al parlamentului rus a avertizat public că economia Rusiei s-ar putea să nu poată susține un război prelungit, invocând cheltuieli militare în creștere și distorsiuni economice tot mai mari. Putin însuși a spus recent că războiul ar putea fi „aproape de final” – o afirmație remarcabilă din partea unui lider care a prezentat conflictul ca pe o luptă existențială ce necesită sacrificiu nelimitat.
Mai mult, Ucraina nu mai arată, astăzi, ca un stat care doar se apără, ci ca un inovator militar care redefinește natura războiului prin sisteme autonome produse în masă. Acest lucru a inversat presupunerea inițială că avantajul numeric al Rusiei ar fi decisiv.
De-a lungul liniei frontului, Ucraina a creat o „zonă a morții” de 10–15 kilometri, în care Rusia nu poate avansa fără a fi expusă atacurilor constante ale dronelor.
Dronele ucrainene lovesc acum în mod regulat adânc în interiorul Rusiei, vizând aeroporturi militare, fabrici, infrastructură energetică, depozite de muniții și noduri logistice. Capacitatea dronelor ucrainene de a ajunge la Moscova ar fi contribuit la interesul lui Putin pentru o încetare temporară a focului în timpul comemorărilor „Zilei Victoriei”, pentru a permite desfășurarea paradei fără amenințări.
Într-o recunoaștere a faptului că Ucraina poate lovi acum Moscova, agenția de presă de stat rusă a raportat recent unul dintre cele mai mari atacuri cu drone ucrainene în apropierea capitalei.
Aceste atacuri obligă Rusia să își disperseze apărarea antiaeriană, să relocheze aeronave, să întărească infrastructura și să aloce tot mai multe resurse apărării interne. În termeni militari, Ucraina extinde câmpul de luptă și crește costurile războiului pentru Moscova, în timp ce Rusia nu reușește să avanseze semnificativ pe front.
Războaiele ofensive sunt judecate, în cele din urmă, nu după liniile de pe hartă, ci după îndeplinirea obiectivelor politice inițiale.
Obiectivele lui Putin la începutul invaziei includeau subordonarea completă a Ucrainei, slăbirea NATO ca alianță și restaurarea Rusiei ca putere dominantă eurasiatică. Aceste obiective sunt din ce în ce mai departe.
Conflictul s-a redus acum la regiunea Donbas din estul Ucrainei, fără nicio șansă realistă ca Rusia să cucerească Kievul – obiectivul inițial al lui Putin. NATO, în ciuda criticilor retorice ale lui Trump, este astăzi mai mare decât la începutul războiului (Finlanda și Suedia s-au alăturat alianței) și, probabil, mai puternică, cu bugete de apărare crescute în Europa.
Astfel, în ciuda pierderilor enorme și în creștere, Rusia are puține rezultate concrete, iar situația din teren par să se înrăutățească de la o lună la alta.
Xi analizează și așteaptă
Declarația menționată mai sus și atribuită liderului chinez este importantă nu doar pentru că reflectă situația deloc favorabilă Rusiei. Ea contează și pentru ceea ce China ar putea învăța despre război în sine — și despre planurile sale privind Taiwanul.
Deși Xi a ordonat Armatei Populare de Eliberare să fie pregătită pentru o operațiune de cucerire a Taiwanului până în 2027, forțele sale armate nu au fost încă puse la încercare în luptă, iar Ucraina demonstrează cât de dificil este să determini un colaps politic rapid dacă te confrunți cu un apărător hotărât.
În următoarele șase luni, Xi va examina aceste tendințe și va evalua avantajele și dezavantajele în ceea ce privește planurile sale finale în privința Taiwanul.
SUA au ocazia de a întări prudența lui Xi. Avantajul Washingtonului constă în alianțe și în mobilizarea angajamentelor partenerilor cu viziuni similare în apărarea reciprocă și a intereselor comune.
Mișcarea inteligentă în acest moment este de a consolida NATO și sprijinul pentru Ucraina, pentru a-i demonstra lui Putin că nu are nicio șansă să recâștige avantajul pe front, iar lui Xi că acțiunile împotriva Taiwanului ar fi întâmpinate cu un răspuns categoric și coordonat.
Oportunitatea de care ar trebuie să profite președintele Trump
Obiectivul declarat al lui Trump în ceea ce privește Ucraina este de a pune capăt războiului printr-o soluție diplomatică. Această soluție ar necesita probabil unele concesii teritoriale din partea Ucrainei, precum și o formă de garanție de securitate pentru Ucraina, menită să descurajeze viitoare acțiuni agresive din partea Moscovei.
Diplomația a eșuat deoarece Ucraina nu a fost dispusă să renunțe la teritoriile pe care consideră că le poate apăra militar, iar Rusia nu a fost dispusă să accepte un acord fără teritoriile pe care consideră că le poate cuceri militar. Negocierile decisive reușesc rareori atunci când ambele părți se simt la fel de încrezătoare și când timpul favorizează obiectivele lor pe termen lung.
Premisa care stă la baza diplomației lui Trump (conform propriilor sale declarații) a fost aceea că Ucraina, în calitate de putere mai mică, trebuie să facă concesii la masa negocierilor, altfel va pierde războiul pe câmpul de luptă. Această premisă, odată discutabilă, este acum falsă.
Noile realități de pe câmpul de luptă oferă o nouă oportunitate pentru succesul diplomației. Ucraina are acum mai multă încredere în propria apărare și depinde mai puțin de promisiunile de la Washington pentru apărarea sa viitoare, în vreme ce Rusia se confruntă cu un viitor marcat de pierderi umane tot mai mari și de presiuni economice, fără nicio șansă de a realiza o breșă. Acest lucru resetează întreaga discuție .
Ultima rundă oficială de negocieri mediate de SUA privind conflictul a avut loc în februarie. De atunci, activitatea a fost redusă, dar acest lucru s-ar putea schimba curând.
Pentru Trump, cea mai bună șansă de a pune capăt războiului nu constă acum în a presupune slăbiciunea Ucrainei, așa cum a făcut liderul american până recent, ci în a recunoaște vulnerabilitatea crescândă a Rusiei.
Există acum un avantaj important pentru a propune o pace în condiții acceptabile pentru Ucraina — iar Washingtonul ar trebui să îl folosească.