Juriul Eurovision de la Chișinău. Și anormalitatea sovietică în care băltește republica de lângă Moldova

Povestea asta cu juriul Eurovision de la Chișinău este de fapt doar o picătură în oceanul de impostură, prostie și fudulie care caracterizează leadership-ul și establishment-ul furunculului de pe hartă care este republica de lângă Moldova. O cloacă sălcie de mediocritate în care lipitorile oportuniste se pretind viermi de mătase, iar broaștele se cred Pavarotti.

Practic fără excepție, oamenii cu scaun la cap care au avut naivitatea de a se pune în slujba statului de-o palmă, dar cu bărbi de un cot, în orice domeniu, au ieșit din scenă ori cu etichetă de nebuni, fie acoperiți de flegmele mediocrității publice, care are o predilecție patologică pentru anormalitatea sovietică în care băltește avortonul geografic al amorului de-o noapte istorică dintre Stalin și Hitler. 

Locul lor a fost invariabil luat de cumetri, curve, drugi și podrugi dispuși să se împartă cu câștigul ilicit din banul public, otkatul (șpaga), furtul din ajutoare cu nacealnikul (șeful), dacă vorbim de zona administrației, sau sfertodocți lingăi și kitschoși prezentați ca experți în domenii cu care nu au nicio treabă, când vine vorba despre media, ONG, spațiul civic.

Timp de opt ani, cât am stat la Chișinău m-am crucit zilnic de imbecilitatea și meschinăria pseudo elitelor care sufoca orice urmă de raționalitate și îngropa orice speranță de bine. Aș putea face un portret robot detaliat al protipendadei din ultimul deceniu și jumătate de la Chișinău, dar o să mă limitez acum doar la două “calități”esențiale: să fie românofob, dar să aibă abilitatea de a se pretinde, după situație, mare român sub acoperire - în spații închise și pe la București când umblă după pomeni - fie indiferent/distant față de Unire, prin Europa și în față rusofonilor de acasă.

Asta fiind norma, ne mirăm de toate aceste manifestări de dispreț față de România din zona oficială, de câte ori se ivește ocazia ca maldavanii să scape porumbelul sau să o ia pe arătură? Și vă mai spun un lucru, în capcana asta a “corectitudinii” repmoldovenești cad ca fraierii și mulți oameni de bun simț, care deși simt românește, consideră că e de bonton să te dai neutru față de România și, din când în când să subliniezi echidistanța, scuipând-o în față! Asta dacă vrei să faci carieră și să te apropii de cașcaval…

Doamne, cât de multe ar fi de spus, cu nume și povești adevărate, poate că nici o carte de memorii nu ar fi de ajuns…