Cine a simţit dorința lăuntrică de a vedea Moldova de pe apa Nistrului s-a convins pentru o viaţă de măreţia şi frumuseţea acestui pământ ce trasează frontiera de est a românității. Deşi ruptă din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Basarabia a supravieţuit ocupației rusești, păstrându-şi fiinţa şi respiraţia naţională, perpetuând spiritualitatea, tradiţiile, obiceiurile lăsate din moşi-strămoşi.
În stâncile Nistrului, la mari înălţimi mai găseşti săpate chilii, unde candelele împrăştie o lumină blândă şi veşnică, în locuri mai retrase vezi bătrâni care se roagă pentru veşnicia neamului şi a pământului basarabean... Când le aduni pe toate la un loc şi le vezi împreună, înţelegi că există o legătură invizibilă dintre acest pământ şi ceruri, că Dumnezeu niciodată nu ne-a părăsit până la capăt.
Intrăm în Sfintele Sărbători de Paşte, când oamenii mai uită de cele lumeşti şi se apropie de cele sfinte. Să ne amintim cu drag de toţi cei care ne-au părăsit, să ne iertăm greşelile, să aruncăm veninul înstrăinării care ne macină, să ne iubim aproapele, Neamul şi Țara întreagă, să ne apropiem cu sufletele curate de clipa Reînvierii Domnului nostru Iisus Hristos şi să luăm Lumină din Lumina Lui!