„Limba noastră” este rugăciunea neîntreruptă a Basarabiei românești, crezul unui neam înstrăinat de la Țara-Mamă că se poate salva de la dispariție prin rostirea cuvintelor divine în graiul matern. Forțați de opresorii ruși să se lepede de vocea mamei și de poporul lor, moldovenii își făceau semnul crucii cu vârful limbii pe cerul gurii și se rugau în tăcere ca numai Dumnezeu să le audă „limba sfântă”.
Din acele îndelungate nedreptăți cumplite și tăceri asurzitoare, se adunau dorurile nespuse și lacrimile neplânse ale poporimii -- toate transformate în jertfă și lumină -- au răbufnit în cel mai frumos Imn închinat Limbii Române. Din sufletul curat al Basarabiei românești se nășteau cuvintele de recunoștință față de Logosul divin și cuvintele Mamei, pe care preotul Alexe Mateevici, în altar, cu mâna pe Biblie, le-a rostuit în tipare de veșnicie și în rugăciunea fără de moarte – ”Limba noastră!