"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Colaborator apropiat și apoi adversar înverșunat al actualului premier Beniamin Netanyahu (pe care l-a comparat, în trecut, inclusiv cu dictatorul Nicolae Ceaușescu), Ehud Barak, fost premier al Israelului la momentul izbucnirii celei de-a doua Intifade palestiniene, acuză guvernul țării sale de „cel mai mare eșec din istoria statului israelien” și sfătuiește armata, la cârma căruia s-a aflat cândva, să nu grăbească riscanta operațiune terestră.
Atrocitățile comise de Hamas la 7 octombrie pe teritoriul Israelului reprezintă „cel mai mare eșec din istoria israeliană”, spune Barak, arătând că principalul vinovat este Netanyahu care a ignorat avetismentele repetate ale comandanților militari.
Mai mult, astăzi, când armata pe care a comandat-o cândva se pregătește de ceea ce urma să fie cea mai amplă operațiune terestră din Gaza împotriva Hamas, fostul premier recomandă o altă strategie, în condițiile în care inamicul este bine înarmat și înrădăcinat în mica enclavă de coastă înțesată cu peste 2 milioane de locuitori, potrvit The Economist.
„Nu ne confruntăm cu o amenințare existențială din partea Hamas”, spune el, adăugând „Israelul va învinge”
Odată ce toți rezerviștii care au fost chemați vor fi fost supuși unui antrenament de perfecționare, Israelul poate prelua controlul asupra celei mai mari părți a Fâșiei Gaza și poate distruge centrele de putere și capacitățile militare Hamas „în două până la șase săptămâni”. Spre deosebire de operațiunile terestre majore din 2009 și 2014, când Israelul a intrat simultan în diferite zone ale Fâșiei Gaza, crede Barak, de data aceasta ofensiva ar putea fi desfășurată în etape, mai scrie The Economist, citat de site-ul stiri.tvr.ro.
Deși este încrezător în capacitatea armatei de a pulveriza Hamas în Gaza, FDI (Forțele de Apărare ale Israelului) se va confrunta cu unele constrângeri.
Israelul a admis că Hamas a luat ostatici peste 120 de civili și soldați (alte surse susțin că ar fi vorba de cel puțin 200 de ostatici). Barak consideră că o operațiune terestră ar trebui amânată dacă se poate ajunge la un acord pentru eliberarea unora dintre ei.
De asemenea, el dorește ca Israelul să se asigure că acțiunile sale sunt considerate legitime de către întreaga lume. În urma atacului terorist, majoritatea guvernelor occidentale au oferit Israelului întregul lor sprijin. Dar „sprijinul vine, de asemenea, cu o așteptare ca noi să respectăm dreptul internațional în operațiunile noastre”, avertizează Barak.
„Sprijinul se va eroda atunci când vor apărea imagini cu case distruse [în Gaza], cu cadavre de copii și femei bătrâne plângând”. Prezența navală americană – pe 14 octombrie, SUA au desfășurat un al doilea grup de portavioane în estul Mediteranei – este în parte menită să descurajeze actorii externi să intre sau să escaladeze conflictul. Dar „subliniază, de asemenea, necesitatea Israelului de a acționa în conformitate cu dreptul internațional”.
Israelul va trebui să fie atent la Hezbollah, miliția șiită din Liban, susținută de Iran. Aceasta are probabil 150.000 de rachete îndreptate spre Israel. Israelul a trimis trupe și tancuri la graniță în speranța de a descuraja un atac. Atacul Hamas din Gaza s-a bazat, potrivit lui Barak, pe planurile similare ale Hezbollah de a prelua coloniile din nord. Dar Hezbollah a pierdut acum elementul-surpriză, iar Israelul este pregătit. „Israelul nu are niciun interes în conflictul cu Hezbollah în acest moment și nu cred că vor ataca acum că am desfășurat multe forțe în nord”, spune el. Unul dintre portavioanele americane se profilează acum în largul coastelor Libanului, trimițând un semnal către Hezbollah și către sponsorul său, Iranul.
Barak consideră că rezultatul optim, odată ce capacitățile militare ale Hamas au fost suficient de degradate, este restabilirea Autorității Palestiniene în Gaza. Autoritatea, care a fost înființată în cadrul acordurilor de la Oslo și care administrează părțile autonome din Cisiordania, a fost înlăturată din Gaza de Hamas printr-o lovitură de stat sângeroasă în 2007. Cu toate acestea, el avertizează că Mahmoud Abbas, președintele palestinian, „nu poate fi văzut întorcându-se la baionetele israeliene”. Prin urmare, va fi nevoie de o perioadă interimară în timpul căreia „Israelul va capitula în fața presiunii internaționale și va preda Gaza unei forțe arabe de menținere a păcii, care ar putea include membri precum Egipt, Maroc și Emiratele Arabe Unite”. Aceștia ar securiza zona până când „Autoritatea Palestiniană ar putea prelua controlul”. Cu toate acestea, deocamdată, alte țări din regiune nu par să aibă nicio dorință de a contribui cu trupe la o astfel de forță.
„O evaluare mult mai profundă va trebui să aibă loc mai târziu” privind eșecul Israelului de a-și apără proprii cetățeni, Barak fiind convins că întreaga vină va cădea pe Netanyahu. „Va fi clar că, mai presus de toate, Netanyahu a avut o strategie defectuoasă de a menține Hamas în viață… astfel încât să se poată folosi de ei [Hamas] pentru a slăbi Autoritatea Palestiniană, astfel încât nimeni în lume să nu poată cere să purtăm negocieri [cu palestinienii].”
Puțini oameni îl cunosc mai bine pe premierul israelian decât Barak. Cei doi se cunosc de 55 de ani, de pe vremea când Netanyahu, pe atunci comandant al unității secrete de recunoaștere a Statului Major General, a servit sub comanda lui Barak, care comanda unitatea. Fratele său mai mare, Yoni Netanyahu, un alt comandant al unității care a fost ucis în timp ce salva ostaticii ținuți pe aeroportul Entebbe în 1967, a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Barak. În viața lor politică, au fost atât aliați apropiați, cât și rivali acerbi.
În 1999, Barak a condus Partidul Laburist la victoria electorală, punând capăt primului mandat de prim-ministru al lui Netanyahu. Dar când Netanyahu a revenit la putere în 2009, Barak a fost ministrul apărării timp de patru ani. De când a părăsit politica parlamentară în 2013, însă, el s-a îndepărtat tot mai mult de Netanyahu. Acum, în vârstă de 81 de ani, el a fost activ în mișcarea de protest care a ieșit în stradă în ultimele nouă luni în încercarea de a împiedica guvernul lui Netanyahu să facă modificări constituționale pentru a reduce puterile Curții Supreme. Netanyahu, spune el, a ignorat avertismentele repetate ale comandanților militari că diviziunile pe care le provoca acest lucru sfâșiau și armata. În timpul protestelor, mii de soldați și ofițeri în rezervă au declarat că nu se vor mai oferi voluntari în cadrul FDI dacă modificările constituționale vor trece.
Barak (dreapta imaginii) și Netanyahu (stânga)
În criticile anterioare adresate lui Netanyahu, Barak spunea despre acesta că are apucături similare cu ale dictatorului român Nicolae Ceaușescu.
„Prăbușirea morală a lui Netanyahu a produs legi al căror unic scop este de a ajuta guvernul să scape de afacerile de corupție, mită și abuz de încredere în care este suspectat", spunea Barak în 2018, arătând că „este expresia degradării morale care nu lucrează pentru binele cetățenilor, ci pentru supunerea față de un lider aparent corupt. Asta amintește mai mult de Elena și Nicolae Ceaușescu decât de o societate model sau de o lumină pentru națiuni.”.
