Liderul Ceceniei și unul dintre cei mai devotați aliați ai teroristului Vladimir Putin, tiranul Ramzan Kadîrov, a confirmat că cinci soldați ceceni s-au întors la Groznîi din Ucraina, unde au fost prizonieri de război. El le-a spus să se întoarcă pe front, să demonstreze că nu le e frică să-și înfrunte inamicul, precizând și că nu dorește să-i întâlnească, potrivit unei relatări de pe siteul rusesc independent Meduza.
„Din punctul meu de vedere, războiul nu ar trebui să fie un motiv pentru ca cecenii să ajungă captivii inamicilor. Pot exista diverse scuze, dar, oricum ar fi, un soldat ar trebui să dovedească faptul că nu a avut altă opțiune. Și trebuie să demonstreze asta întorcându-se pe front. De aceea nu o să mă întâlnesc cu cei care s-au întors. Este o chestiune de onoare, nu doar pentru fiecare luptător în parte, ci pentru trupe, pentru întregul regiment în care servește. Să dovedească faptul că nu au fugit de luptă, că nu le-a fost frică să-și înfrunte inamicul și că nu au căutat ocazia de a depune armele și de a se cruța de un glonț", a scris Kadîrov pe Telegram.
Kadîrov a invocat exemplul unui soldat, Kirgiz Musikhanov. El spune că Musikhanov a fost rănit, a fost luat prizonier și s-a întors acasă doar pentru ca apoi, la scut timp, „să se întoarcă în mijlocul bătăliei".
Kadîrov a mai precizat că „captivitatea nu este o crimă" și că autoritățile din Cecenia „se bucură că luptătorii lor au supraviețuit". El spune că soldații în cauză au raportat că au rămas fără muniție cu o oră înainte de a fi capturați. Însă nici acest aspect nu i s-a părut convingător aliatului lui Vladimir Putin.
„Dar un luptător nu trebuie să tragă la întâmplare, ci să se gândească la fiecare împușcătură, să aibă în vedere fiecare cartuș. Recunosc că și eu sunt de vină pentru faptul că nu au fost pregătiți corespunzător pentru această situație și nu au înțeles pe deplin că un soldat trebuie să își planifice muniția. Dar acum băieții noștri au șansa de a-și dovedi lor înșiși, camarazilor lor, comandanților lor și întregii țări, că depunerea armelor a fost necesară, dar și că jurământul, datoria și onoarea sunt mai presus de orice!", a spus Kadîrov.
Magomed Daudov, președintele parlamentului din Cecenia, a anunțat, sâmbătă, că soldații ceceni Zelim Ismailov, Zhabrail Yunuyev, Apti Tasuyev, Salakh Gaytamirov și Tamirlan Khamidov s-au întors din captivitate. Potrivit lui Daudov, soldații „și-au exprimat recunoștința pentru eliberarea lor și și-au exprimat disponibilitatea de a se întoarce în zona în care are loc SVO ["operațiune militară specială" – cum este numit războiul din Ucraina în Federația Rusă] dacă li se va ordona acest lucru". VIDEO AICI
Laureata premiului Nobel pentru Literatură Svetlana Aleksievici relatează în volumul său „Vremuri second-hand” despre atitudinea izbitor de asemănătoare pe care o aveau staliniștii față de camarazii lor căzuți prizonieri în timpul războiului ruso-finlandez (care nici acesta nu a fost numit „război”, ci „campania din Finlanda”): „În 1940 s-a încheiat campania din Finlanda. Prizonierii de război sovietici au fost schimbați cu finlandezi aflați în captivitate la noi. Mergeau încolonați unii în întâmpinarea celorlalți. Finlandezii, când ajungeau la ai lor, erau îmbrățișați, li se strângea mâna...Ai noștri nu erau întâmpinați așa, erau întâmpinați ca niște dușmani. „Fraților! Dragilor!” le spuneau ei compatrioților, alergând spre ei. „Stai!. Un pas greșit și tragem!”. Coloana lor a fost flancată de soldați cu câini de pază și au fost duși în niște barăci special pregătite. În jurul barăcilor era sârmă ghimpată. Au început interogatoriile: „Cum ai ajuns prizonier?”, l-a întrebat anchetatorul pe tata. „M-au scos finlandezii din lac”. „Ești un trădător! Ți-ai salvat pielea, nu patria”. Și tata se credea vinovat. Așa fuseseră învățați...N-a fost niciun proces. I-au adunat pe toți și le-au citit sentința: șapte ani de lagăr pentru trădare de patrie. I-au dus la Vorkuta. Acolo au construit calea ferată pe un ger necontenit.” (p.44-45, opera citată mai sus)