Călin Georgescu

este un "teodosie" etic. El vrea să fie bine și cu estul, și cu vestul. De cel puțin trei ani, în Ucraina, dacă nu au fost suficiente deceniile comuniste, am priceput că nu se poate. Tragem unii în alții, mobilizați exemplar până la limita falimentului economic. De ce. Pentru că, pe limba lui Călin (Cristela, te rog să mă ajuți să-i traduci), cu toate că au fost frați, Cain și Abel s-au măcelărit. Miza s-a pierdut odată cu sângele. Nu putem evita conflictele și, în spatele comod al frontului, pozițiile. Inclusiv sau mai ales politice. Îmi cer scuze pentru aceste banalități.

Problema nu este atât de gravă cu Georgescu Președinte. Din fericire, nu prea are atribuții. De aceea, adevărata luptă este pentru parlamentare, pitită de fosta coaliție. Ce mă interesează sunt culorile din care se va forma Guvernul. Cu un Georgescu lăudat de Kremlin, cu Ciolacu abandonat de partid și cu Domnul Ciucă, habar nu au liberalii ce lider au pierdut, împins, conform onoarei, la margini - România este paralizată. Figuri noi nu se văd.

Ce mă tulbură: situația în care, precum la referendumul pentru familia "tradițională", o să opunem lumii bula noastră dreptcredincioasă. De un singur lucru sunt sigur: o să pierdem. Iar dacă va fi să câștige georgiștii, asta va fi ultima înfrângere înainte de dezastru.

Doxa!