"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Chiril are 15 ani, e român și trăiește în satul Hagimus, raionul Căușeni (R.Moldova). E elev în clasa a IX-a la Gimnaziului ”Ioan Vodă” din satul natal. Vineri, 20 ianuarie, Chiril s-a dus la Tighina (oraș românesc pe care separatiștii ruși îl numesc ”Bender”) împreună cu doi prieteni, la o sală de sport. Făcea asta în mod uzual, părea o zi ca oricare alta.
Numai că, de această dată, la ieșire l-au acostat doi vlăjgani în civil, unul amenințându-l cu ditamai pistolul. Da, ați citit bine, a îndreptat pistolul spre copil și l-a asigurat că-l va împușca pe loc dacă nu li se va supune. Chiril s-a speriat, s-a zbătut, în timp ce zdrahonii îl târau spre o mașină fără însemne. ”Sunați-l pe tata! Sunați-l pe tata!”, le-a strigat prietenilor, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Fiindcă s-a opus, l-au bruscat și l-au luat la bătaie – l-au izbit cu pumnii în față și pe unde au nimerit.
Încătușat, minorul a fost bătut pe tot drumul până la sediul central al așa-zisei miliții separatiste din Tighina. Ajunși la destinație, l-au bătut din nou, cu palmele și cu pumnii, fără să-i spună motivul pentru care a fost luat de pe stradă și e supus unui astfel de tratament. La un moment dat, în urma unui pumn primit în cap, Chiril a căzut, iar milițienii Rusiei au sărit cu picioarele pe el. I-au rupt o coastă, i-au umflat ochii și l-au umplut de vânătăi.
Alertați de prieteni, părinții lui Chiril s-au dus la sediul miliției separatiste, disperați și bântuiți de cele mai negre gânduri, implorându-le pe animalele alea să le dea copilul înapoi. ”Niet!”, s-au stropșit milițienii. Cică minorul (pe care nu li s-a permis să-l vadă) se afla sub cercetare, dar nimeni nu a catadicsit să lămurească motivul acestei demențe. Fiindcă pentru așa ceva nici nu poate exista o justificare, oricare.
Chiril a fost eliberat după mai multe ore și asta numai în urma intervenției polițiștilor moldoveni. Finalmente, după ce au răpit, sechestrat, bătut și torturat un minor, milițienii Rusiei au ridicat din umeri, spunând că au făcut ”o confuzie”, ”o încurcătură”.
Podul.ro a reușit să afle toate acestea în exclusivitate, de la domnul Aurel Mandea, directorul Gimnaziului ”Ioan Vodă” din Hagimus, ale cărui relatări le prezentăm în cele ce urmează:
”Chiril e român, e elev în clasa a IX-a la Gimnaziului ”Ioan Vodă”. Vinerea trecută, împreună cu doi prieteni, s-a dus la Tighina, la o sală de sport. Când au ieșit, în jurul orelor 16.00, pe Chiril l-a acostat un individ îmbrăcat în civil, care a început să-i pună niște întrebări ciudate. Neînțelegând ce avea cu el, băiatul i-a întors spatele, încercând să-l evite. În momentul ăla i-a ținut calea alt individ în civil, unul bine făcut, care a scos un pistol și l-a îndreptat spre Chiril.
I-or spus să steie locului și i-or pus cătușele la mâini, le-or strâns cât or putut și l-or târât spre o mașină fără însemne. Copilul s-a speriat și s-a zbătut, atunci l-au lovit cu palmele și pumnii, l-au agresat în plină stradă. El întreba care e motivul, iar ăia nu-i clarificau nimic, doar îl loveau. Până la urmă, nu l-au mai băgat în mașina asta. Unul dintre ei a dat un telefon și a apărut imediat o dubă cu însemnele așa-zisei miliții separatiste. Cu duba asta l-au luat pe Chiril. ‹Sunați-l pe tata! Sunați-l pe tata!›, atât a mai apucat să strige băiatul, plângând. Noroc că prietenii lui au văzut totul.
L-au dus la sediul așa-zisului comisariat de miliție al separatiștilor din Tighina. Mi-a povestit că l-au bătut tot drumul, așa încătușat cum era, ba cu palmele, ba cu pumnii, l-au chinuit ca vai de el… Și la comisariat au continuat să-l lovească, fără să i se spună motivul. Unul i-a tras un pumn în cap de a căzut pe dușumea, apoi au sărit cu picioarele pe el. I-au rupt o coastă, i-au umflat fața, e plin de vânătăi pe tot corpul.
Vă dați seama… milițienii au sărit cu picioarele pe un minor de 15 ani, închipuiți-vă asta… Băiatul e înăltuț, da-i slăbănog ca vai de el, oricine vede că e un minor, nu vreun bandit sau cine știe ce pericol public. Păi, Chiril are fața cât palma mea, cum să dai cu pumnii într-un copil, cum?
Cei doi prieteni i-au alertat pe părinți, noroc cu ei! Cine știe ce nenorocire se întâmpla dacă-l luau de pe stradă fără să vadă nimeni… Disperați, părinții s-au dus la comisariatul milițienilor separatiști de la Tighina și i-au rugat să le dea băiatul înapoi, că-i doar un minor care nu a greșit cu nimic. Milițienii au refuzat și nu le-au oferit nici cea mai mică explicație pentru toate cele întâmplate. Ziceau că ei ‹cercetează› și că vor anunța familia la final. Așa ceva…
Văzând asta, părinții au telefonat imediat la sediul Poliției moldovenești din Tighina, raportând situația. Polițiștii au sunat la milițienii separatiștilor și-apoi s-au dus acolo, i-au luat la întrebări și le-au solicitat clarificări. Până la urmă, după câteva ore, Chiril a fost eliberat. Acuza dureri de cap, avea fața umflată de la lovituri și era plin de vânătăi. La final, milițienii separatiști au zis că au făcut ‹o încurcătură›, ‹o confuzie›. Nimeni nu a fost tras la răspundere și fiți convins că nici nu va fi. Ce ‹încurcătură›, ce ‹confuzie›, când oricine putea să vadă că e doar un copil? După fața lui, după fizionomie se vede că e minor. Oricine vede asta. Cum să-l bați în halul ăsta, cum să sari cu picioarele pe el? Puteau să-i întrebe prietenii cine e el, puteau să-l verifice foarte ușor.
Mă bucur că polițiștii moldoveni s-au dus acolo, la comisariatul separatiștilor, fiindcă ar fi fost posibil să ne trezim că milițienii îi plantau lui Chiril vreun pliculeț cu droguri sau cine știe ce altceva, că așa se practică pe-aici, și-apoi îl aruncau câțiva ani la pușcărie, distrugându-i viața. Băiatul e cuminte și învață bine, n-are el treabă cu genul ăsta de activități, doar dădeam un exemplu. Aici se fac multe abuzuri, dar parcă de data asta s-a depășit o linie roșie. Din 1992 și până acum n-am mai auzit de cazuri chiar atât de oribile. În ’92, rușii și zoioșii lor îi luau cu forța pe tinerii basarabeni și-i puneau să le sape tranșee, bătându-i și umilindu-i groaznic.
De-acum, după toate câte a pătimit, copilul se teme. Acum câteva zile, l-a trimis mamă-sa până la magazin și a sunat-o de pe drum: ‹Mamă, îmi pare că mă urmărește cineva. Veniți repede că or să vină să mă ia!›. L-au dus la spital, a vorbit cu un psiholog. A rămas cu o traumă”.
