"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În săptămânalul „Literatura şi Arta”, în luna august, reaminteam opiniei publice, dar şi cârtiţelor din instituţiile statului de la Chişinău, experţilor din spaţiul românesc aflaţi în solda Moscovei şi idioţilor utili, despre aşa numitul „plan Belcovski”, lansat pentru testare la Bucureşti, la începutul secolului XX. E o lecţie uitată, abandonată sau trecută cu vederea special, fiindcă „planul Belcovski” developa un colţ de hartă schiţată la Kremlin cu pretinsa frontieră pe Nistru, reprezentând nimic altceva decât o verigă ordinară dintr-o viziune complexă, pe care serviciile ruseşti o implementau paşnic în regiune sub diferite forme – de la referendumurile pentru independenţă (Tiraspol şi Comrat) la „statul comun” al lui Primakov şi până la Uniunea sau Confederaţia statală România-R.Moldova.
În toate mişcările de trupe invizibile din regiune, Rusia revanşardă încerca diferite scenarii, care să-i permită legal să transforme locaţiile armatei a 14-a într-o puternică şi modernă bază militară, înfiptă între România şi Ucraina. Puterea de atunci de la Kiev, ca şi în timpul agresiunii ruseşti împotriva R.Moldova din anul 1992, a înghiţit nada, susţinând pe faţă planurile revanşarde ale Moscovei. La Chişinău, portavoce a preşedintelui Lucinschi, primul ministru Dumitru Braghiş făcea deschis pledoarii pentru cedarea sau vinderea Transnistriei şi amplasarea în stânga Nistrului a unei baze militare ruseşti cu acte în regulă. „Dacă am obţine gaze gratis, de ce să nu acceptăm? Suntem o ţară mică şi nu putem dicta o atitudine faţă de noi” – încerca să ne convingă scula lui Lucinschi. Nici Adrian Severin, ministru de Externe al României, nu era străin şi încă nu este faţă de planurile Moscovei în regiune.
În Chişinău, la acea vreme neclară, bântuiau mai multe stafii cu misiuni speciale, care aveau trecere liberă în Parlament şi în instituţiile statului, umplând capetele goale cu zvonuri că Rusia acceptă Unirea cu România contra cedării definitive a Transnistriei pentru amplasarea unei baze militare moderne pe termen nelimitat. Deci, nimic nou în marşul ostaşilor invizibili şi zvârcolirile hoardelor de idioţi utili, care se droghează cu minciunile moscovite şi promovează delirant şi iresponsabil narativele ruseşti că R.Moldova trebuie să renunţe benevol la o parte din teritoriul ei naţional.
Abureala sau sminteala că dăruind Transnistria distrugem corupţia şi facem Unirea, iarăşi poluează minţile rătăcite şi spaţiul public, de astă dată narativele ruseşti fiind încurajate de conducerea Biroului politici de integrare a Guvernului RM, de Oleg Serebrian şi Nicolai Ţveatcov, doi colaboraţionişti plătiţi la greu din banii moldovenilor şi nu numai... Acest tandem toxic, de ce nu spun deschis, cu subiect şi predicat, în favoarea cui ar trebui să cedăm Transnistria şi ce va fi în stânga Nistrului, dacă trupele ruse şi regimul banditesc rămân neatinse?
Până şi indivizii obtuzi, departe de înţelegerea termenului „geopolitică”, ştiu că regimul uzurpator, anticonstituţional de la Tiraspol este un avanpost al Rusiei în adâncul Europei pentru a şantaja, destabiliza, controla şi dicta statelor suverane. Chiar să fie nevoie de explicaţii rudimentare ca „experţii” de la Chişinău şi Bucureşti să-şi dea seama că securitatea regională, inclusiv a României reîntregite, este direct legată şi de Transnistria? Nu se cunoaşte oare că în perioada interbelică Rusia, care stăpânea Transnistria, o transformase într-un cap de pod împotriva României?
În genere, după eroismul manifestat de moldoveni, de sângele vărsat şi de sacrificiul a sute de fii ai acestui pământ, care şi-au dat viaţa în războiul Rusiei împotriva noastră din anul 1992, e inuman şi imoral să scoţi la vânzare o parte din teritoriul naţional, recunoscut oficial de ONU. Ca să avem garantată securitatea noastră, a României reîntregite şi Ucrainei în această parte a Europei de Est, e nevoie ca în locul trupelor de ocupaţie ruseşti să fie adusă o bază puternică NATO. Pace, stabilitate, normalitate şi dezvoltare în această regiune va fi doar când Transnistria va fi integrată deplin în spaţiul european, iar la Tiraspol va flutura Tricolorul şi drapelele UE şi NATO.
Cât priveşte grupurile etnice din Transnistria, ruşii sunt pe poziţia 3 după români şi ucraineni. Ei, minoritarii, se vor integra în spaţiul românesc şi european, poate mai repede decât o parte din mancurţii "noştri". Problema cea mare în viitor va ţine mai mult de faptul că teritoriul respectiv s-a depopulat masiv, multe localităţi au ajuns pustii, iar resursele umane pentru dezvoltare durabilă nu prea ai de unde creşte şi atrage…
Sper ca şi idioţii utili sau ţucălarii unor idoli falşi să conştientizeze: războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat radical paradigma de securitate din regiunea Mării Negre. E agonie curată, e o crimă deosebit de gravă să resuscitezi regimul banditesc, separatist, care a uzurpat integritatea teritorială a R.Moldova. Modelul imperial, rusesc, se năruie sub ochii noştri împreună cu serviciile secrete şi bandiţii lor de la Tiraspol. SUA, UE şi NATO vor construi o nouă arhitectură de securitate de la Marea Neagră până la Marea Baltică, eliberând popoarele din acest spaţiu de teroarea de secole a Rusiei şovine şi imperiale. Avem datoria, în numele păcii şi securităţii noastre, să integrăm Transnistria în spaţiul euroatlantic. E necesar să începem să pregătim buni manageri, care să integreze, să civilizeze, să dezvolte şi să administreze Transnistria schilodită de ocupaţia rusească şi regimul uzurpator, banditesc de la Tiraspol. Când Rusia e împinsă în bârlogul ei, iar Ucraina devine un zid uriaş între Rusia şi România, a renunţa la peste un sfert de milion de români transnistreni, oricât de îndoctrinaţi ar fi ei, şi la peste 4 mii de km pătraţi, e mai mult decât straniu, suspect şi periculos. Fiindcă dacă renunţăm la Tiraspol, la rând stau Comratul şi Bălţiul. În fine, dacă te doare capul, nu te apuci să-l tai, ci cauţi să-l vindeci oricât te-ar chinui.
Vă rog să reţineţi: în numele păcii şi securităţii noastre, avem datoria să integrăm Transnistria în spaţiul euroatlantic. În rest sunt narative, propagandă, provocări şi planuri ascunse ale serviciilor secrete ruseşti.
Alecu RENIŢĂ
Săptămânalul „Literatura şi Arta”, 9 decembrie 2022
Foto deschidere: La o întâlnire de suflet cu liceenii români din Tiraspol. Ei luptă pentru drepturile elementare de a studia în Limba Română, păstrând fiinţa naţională în acea regiune ocupată, cu mari riscuri şi sacrificii. Cine sunt uzurpatorii, care propun să vindem Transnistria şi un sfert de milioni de români din stânga Nistrului?
