Spital al sufletelor

dar și grădină cu splendori, Biserica lui Hristos este greu de încadrat ca realitate vizibilă și cu atât mai anevoios ca anvergură nebănuită și nevăzută. Ea lucrează, după pilda Domnului, pe mai multe planuri, intersectează traiectorii, scurtcircuitează, șochează, așa cum reconfortează, oferă sens în plin nonsens și aduce lumină în întunericul nopții păcatului, a neputinței, făcând din Înviere o experiență anticipată. Orice definiție am da unei asemenea alcătuiri, aceasta este măsurată mereu, frecvent apăsat chiar, în funcție de priceperea sau neghiobia slujitorilor ei. Pescari de oameni, unii dintre ei nu știu însă a înnota, trimiși după oaia căpiată, pierdută pe poteci de munte, altora le este frică de lup, înzestrați cu putere de sus, unii ridică doar din umeri a pagubă, cum alții, confundând curajul cu inconștiența, se apucă de lucruri și se dedică oamenilor în chip eroic. În consecință, unii cad fără nici măcar să fi urcat, iar alții, puțini, înaintează din văzduh în văzduh. 

Divino-umană la propriu, comunitatea de credință este deja ca dat derutantă, însă cu atât mai mult ca dar. Or, darul Preoției reprezintă o prețioasă povară pentru transmiterea căreia nu avem mereu condițiile suficiente. Repet: la neputințele celor din vârf, din față, se adaugă cele ale credincioșilor, până la ultimul/ultima. Cum înveți pe cineva să facă față, să se depășească, trăindu-și viața de om, de soț, tată de familie sau de monah, de ascet? Pentru un răspuns detaliat nu este aici locul. Doar atât: slujitorii Bisericii sunt oglinda societății, memoria și anticiparea parcursului ei în același timp. Bucuria lor este și a noastră, cum din păcate nu mereu amărăciunea lor devine și parte a preocupării noastre. Motiv să ne aducem aminte de probabil cele mai tulburătoare cuvinte de rugăciune pe care un om în trup le poate rosti pentru duhovnicul său:

"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocainţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvăntul adevărului Tău. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (numele) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte în el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. Maica Domnului, acoperă cu Atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu (numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i".

Amin!