Un soldat rus a scris 141 de pagini despre războiul mincinos purtat de Rusia și despre dezumanizarea sălbatică a camarazilor săi trimiși în linia întâi cu arme ruginite. „Se alege praful de tot!”

Fostul parașutist rus Pavel Filatiev a fost nevoit să fugă peste hotare din Rusia natală după ce a detaliat în 141 de pagini experiența sa pe frontul din Ucraina. 

Știa din capul locului care vor conseciențele mărturiilor sale, știa că riscă închisoare, că va fi numit trădător și că va fi evitat de către foștii camarazi de război. Propria mama îl implorase, de altfel, să plece din Rusia cât încă se mai putea. 

The Guardian relatează într-un material în exclusivitate mărturiile lui Filatiev, ajuns pribeag prin țări străine după ce a ales să spună ce a înțeles și ce a văzut în timpul războiului din Ucraina. 

„Nu văd care ar fi dreptatea pentru care se luptă în acest război. Nu văd adevărul”, i-a mărturisit el, înainte de a pleca din Rusia, unui jurnalist cu care s-a văzut pe furiș într-o cafenea din centrul financiar al Moscovei. 

„Nu mi-e frică să merg pe front. Dar am nevoie să simt că este vorba despre o cauză corectă, să înțeleg că ce fac este drept. Și mai cred că se alege praful de tot nu doar pentru că guvernul ne-a furat tot, ci și pentru că noi, rușii de rând, nu mai simțim că ce facem este un lucru corect”, a mai spus fostul parașutist. 

În urmă cu două săptămâni, Filatiev a publicat pe contul său de VKontakte – cea mai mare rețea de socializare rusească – cele 141 de pagini care conțineau relatările sale de război, așa cum l-a trăit el, zi de zi, după ce unitatea sa de parașutiști a fost trimisă din Crimeea în Ucraina. Au pătruns pe la Herson unde au capturat portul maritim, rămând mai bine de o lună de zile undeva pe lângă Mikolaiv (Nikolaiev, oraș în sudul Ucrainei, port fluvio-maritim) unde aveau loc bombardamente puternice ale ucrainenilor. În cele din urmă a fost rănit și evacuat în Rusia cu o gravă infecție la ochi. 

În timpul acelor zile de foc a început să i se pară un război degeaba și încă de pe atunci și-a spus că trebuie să vorbească lumii sale despre „putregaiul” care se ascunde în spatele invaziei din Ucraina. „Stăteam sub o ploaie de bombe la Mikolaiv. Eram deja conștienți că suntem aici doar pentru a face porcării și ne întrebam de ce dracu avem noi nevoie de acest război. Și mă gândeam că dacă voi scăpa cu viața, voi face tot ce îmi va sta în putință ca să opresc oroarea asta”, a mai relatat el. 

A petrecut 45 de zile scriindu-și memoriile din timpul confictului, încălcând tăcerea asurzitoare care plutește peste Rusia unde inclusiv cuvântul „război” este interzis în spațiul public. 

„Nu am mai putut tăcea, chiar dacă poate vorbele mele nu vor schimba mare lucru și poate m-am purtat ca un nebun, complicându-mi viața”, spune Filatiev stresat și speriat, aprizând cu degete tremurătoare o altă țigară. 

Memoriile sale de război – ZOV/Z  - au fost numite după așa-numitele marcaje tactice înscrise pe vehiculele armatei ruse și reprezintă prima relatare voluntară amănunțită, din partea unui combatant care a participat la războiul din Ucraina. Extrase din ele au fost publicate de presa independentă de limbă rusă, iar fostul parașutist a fost invitat să acorde un interviu (înregistrat) pentru TV Rain. 

„Este foarte important că cineva a avut curajul să rupă tăcerea. Se deschide o adevărată cutie a Pandorei”, opineză Vladimir Osecikin, liderul rețelei pentru drepturile omului Gulagu.net, care l-a ajutat pe Filatiev să plece din Rusia la începutul acestei săptămâni. 

Și tot săptămâna asta, siteul de investigații iStories, interzis în Rusia, a publicat confesiunile unui alt soldat dacă a admis în fața camerei video că a tras și a ucis un civil în orașul ucrainean Andriivka. 

Filatiev, înregimentat în Regimentul 56 de asalt aerian al Gărzilor din Crimeea, a povestit că unitatea sa era deja epuizată și prost echipată când i s-a ordonat să ia cu asalt Ucraina continentală, în luna februarie, cu prea puține informații logistice și obiective concrete și mai ales fără să aibă habar de ce are loc acest război. 

„Am înțeles abia după câteva săptămâni că războiul nu avea loc pe teritoriul Rusiei și că atacam, de fapt, Ucraina”, a mai spus el.

La un moment dat, Filatiev relatează cu sinceritate cum, după capturarea portului Herson, trupele de elită ale armatei ruse au început să fure computere și „orice găseam de valoare”. 

„Eram ca niște sălbatici, furam și mâncam orice ne cădea în mână: ovăz, terci, gemuri, miere, cafea…Nu ne mai păsa de nimic, oricum fusese pur și simplu forțați dincolo de orice limtă. Cei mai mulți am petrecut mai bine de o lună pe front, în camp, în condiții inhumane, fără un duș sau mâncare decentă. (…) În ce stadiu de degradare și sălbăticie pot fi aduși oamenii atunci când nu le dai de mâncare, nu ai în vedere faptul că au nevoie de somn și să se spele. Tot ce era în jurul nostru ne dădea impresia că am atins stadiul cel mai de jos al josniciei, că suntem niște nenorociți care doar încearcă să supraviețuiască”, relatează fostul parașutist. 

„Știu că sună șocant pentru un citator strain, dar soldații știau că merită mai mult decât un salariu mizerabil. Și nimeni nu avea habar dacă ziua de mâine îl va mai prinde în viață. Așa că au dat frâu liber animalului din ei. Nu încerc să justific ce s-a întâmplat acolo. Dar cred că e important ca lumea să știe ce a fost acolo pentru a înțelege cum să-i oprim…”, mai spune fostul militar.  

Pe lângă alte detalii, el a denunțat pe larg ceea ce a numit „degradarea" umilitoare a armatei, inclusiv utilizarea de truse și vehicule învechite care i-au lăsat pe soldații ruși total expuși contraatacurilor ucrainene. Arma pe care a primit-o înainte de război era ruginită și avea o curea ruptă, a mai spus el.

„Eram doar o țintă ideală", scrie Filatiev, descriind călătoria spre Herson cu camioane UAZ învechite și neblindate care uneori înțepeneau într-un loc și 20 de minute. „Nu era clar care era planul - ca întotdeauna, nimeni nu știa nimic".

Filatiev mai dezvăluie că unitatea sa, pe măsură ce războiul se prelungea, a fost nevoită să rămână în tranșee timp de aproape o lună în apropiere de Mikolaiv, sub tirul artileriei ucrainene. Acolo, un obuz i-a aruncat noroi în ochi care s-a suprainfectat și aproape a rămas fără vedere. 

În cele 141 de pagini de memorii, Filatiev a confirmat ce susțineau serviciile secrete ucrainene despre soldații ruși care se împușcau în mod deliberat pentru a scăpa de pe front și pentru a primi compensațiile în valoare de 3 milioane de ruble (40.542 de lire sterline). De asemenea, a relatat și faptul că superiorii îi umileau și maltratau pe unii subordonați.

„Majoritatea oamenilor din armată sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă acolo, sunt nemulțumiți de guvern și de comandanții lor, sunt nemulțumiți de Putin și de politica sa, sunt nemulțumiți de ministrul Apărării, care nu a servit niciodată în armată", a mai dezvăluit fostul parașutist.

Dezvăluirile sale nu au fost bine primite însă nici măcar de foștii săi camarazi, deși măcar 20% dintre aceștia păreau să-i împărtășească revolta și chiar l-au îndemnat să protesteze, având, spune el, chiar un soi de respect pentru pariotismul cu care ucrainenii își apără teritoriile. 

Planul inițial al lui Filatiev era să își publice memoriile și să se predea apoi poliției. Dar activistul Osecikin l-a sfătuit să se mai gândească, îndemnându-l apoi să fugă din țară. Până săptămâna aceasta, el a refuzat categoric să plece. 

Născut într-o familie de militară în orașul Volgodonsk, din regiunea Rostov, Filatiev, 34 de ani, și-a petrecut primii ani de tinerețe în armatăl luptând inclusive în Cecenia la sfârșitul anilor 2009. A renunțat apoi pentru a lucra ca dresor de cai, dar, din motive financiare, s-a înrolat din nou în 2021,