Studiu. Economia Rusiei este în pragul falimentului. Experții dezvăluie că, în realitate, Moscova are nevoie ca de aer ca Europa să-i cumpere gazele. Cum pot juca inteligent europenii această vulnerabilitate a Kremlinului

Contrar celor afirmate recent de liderul maghiar Viktor Orban, la Băile Tușnad, potrivit căruia sancțiunile impuse de Occident Moscovei ar fi eșuat, experți în economie de la Universitatea Yale indică într-un studiu recent că măsurile luate de țările vestice, în contextul invaziei din Ucraina, afectează grav Rusia al cărei PIB înregistrează o scădere dramatică, situație care ar face puțin probabilă o redresare economică semnificativă în viitorul apropiat. 

Potrivit businessinsider.com, care citează studiul realizat de specialiștii Yale, retragerea a peste 1000 de companii din Rusia a afectat puternic economia acesteia. Informațiile furnizate de Moscova pe această temă nu reflectă situația reală, fiind date pur și simplu falsificate, după cum au apreciat autorii studiului, coordonat de reputatul profesor Jeffrey Sonnenfeld, profesor de management şi decan al Yale School of Management.

„Din analizele noastre rezultă fără echivoc: retragerea afacerilor din Rusia și sancțiunile sunt catastrofale pentru economia rusească care este în prag de faliment”, precizează specialiștii. 

40% din PIB-ul Rusiei a dispărut după plecarea companiilor străine din Rusia și niciuna dintre acestea nu se va întoarce prea curând. Producția internă a Rusiei este pur și simplu paralizată, mai spun experții Yale.  

Rusia a publicat până de curând statistici care indicau venituri solide din vânzările de gaz și petrol, situația care îi ofera posibilitatea să facă față valului de sancțiuni. Studiul Yale arată însă că Moscova a fost nevoită să recurgă la controale de capital nesustenabile și artificiale pentru a atenua loviturile înregistrate de economie.

Statisticile oficiale ale regimului rus susțin că prețul petrolului crescând, veniturile obținute ar compensa pierderile derivate din sancțiuni. Dar profesorul Sonnenfeld consideră aceste statistici mincinoase, menite să inducă în eroare. 

„Producția internă a Rusiei s-a oprit compet”, iar importurile „s-au prăbușit în mare parte”, Rusia confruntându-se cu provocări majore în ce privește onorarea obligațiilor față de partenerii comerciali și așa ezitanți în contextul agresiunii contra Ucrainei, mai dezvăluie studiul. 

În condițiile în care Rusia a anunțat că va reduce și mai mult aprovizionarea cu gaze a Europei, prin intermediul gazoductului Nord Stream 1, autorii studiului arată că Rusia are, de fapt, nevoie mai mare de achizițiile de gaze ale europenilor decât au europenii nevoie de gazele de proveniență rusească. Pentru că conductele de gaze iau timp să fie construite, posibilitatea ca Moscova să își redirecționeze rapid exporturile este pur și simplu nerealistă. 

STUDIUL poate fi citit integral AICI

Circa 83% din gazele rusești se îndreaptă către Europa. Pe de altă parte, Europa importă doar 46% din nevoile sale de gaze naturale din Rusia. Repercusiunile economice ale invaziei lui Putin în Ucraina se simt în toată lumea. Dar ele sunt, mai mult decât oriunde, devastatoare în Rusia care nu are prea multe căi de depășire a impasului, cât timp sancțiunile rămân în vigoare. 

Așadar, specialiștii de la Yale concluzionează că economia rusă nu se poate redresa atâta timp cât aliații rămân uniți și mențin sancțiunile. 

Dependența Rusiei de importurile Europei de gaze a fost semnalată recent și de Ana Otilia Nuţu -  analist de politici publice în energie la Expert Forum – care scrie pe platforma contributors.ro o importantă analiză pe această temă, arătând cum Uniunea Europeană poate „juca” inteligent în criza energetică și să sacționeze Rusia prin „plafonarea prețului gazului de import din Rusia (de pildă, la nivelul anului 2020), concomitent cu întărirea unui mecanism simplu de solidaritate care deja există”:

„Dar UE e dependentă de Rusia, nu? Cum am putea impune noi unilateral un preț lui Gazprom, când, tocmai, uite că ne amenință că nu ne mai dă gaz deloc? În realitate, Rusia (Gazprom) e cu mult mai dependent de UE decât suntem noi de el. Noi cumpăram de la ruși cca. 40% din gazul consumat; dar și Gazprom exporta 30% din producție (70% din exporturi) către noi. Noi, de bine, de rău, cu costuri mai mari, putem să ne cumpărăm gaz din altă parte; Gazprom n-are ce să facă cu gazul, care se produce continuu, putând varia doar în anumite marje producția. Am calculat aici câtă flexibilitate mai are Gazprom să manipuleze piața europeană în continuare. Aritmetic, deja Gazprom are pentru 2022 vreo 60 de miliarde de metri cubi în exces (cam 12% din producția pe anul trecut). Rușii și-au redus producția deja cu vreo 5% din cauză că exporturile către UE s-au redus cu vreo 20% pentru 2022, și vor trebui să găsească soluții suplimentare pentru a rezolva problema excedentului. Soluțiile – înmagazinare, consum industrial intern, exporturi în altă parte – au fost deja epuizate în mai bine de un an de când Gazprom manipulează piața europeană. Logic, au luat până acum măsurile cele mai puțin costisitoare, de acum încolo va fi mult mai scump și mai distructiv pentru ei să gestioneze fiecare metru cub de gaz care nu se va mai livra spre UE.

În alte cuvinte, Gazprom are o marjă din ce în ce mai mică de abuz asupra pieței europene de energie, iar noi trebuie să ne folosim de asta. Miza lui Putin este să ne divizeze acum, anul acesta, până în iarnă, ca să nu putem pune sancțiuni sau să livrăm arme Ucrainei; miza noastră e să-i punem pe butuci singura pârghie pe care o are asupra noastră, livrarea de gaz. Putem și trebuie să jucăm ”la rupere”.”. 

Opinia Anei Otilia Nuţu poate fi citită integral AICI.