Cine se joacă cu focul la Chișinău? Socialiștii și tactica pământului pârjolit

Dezmățul legislativ orchestrat în Parlament de socialiștii lui Dodon a reconfirmat PSRM ca o grupare profund antinațională, fără scrupule și dispusă să arunce în aer echilibrul fragil din societatea moldovenească pentru a-și bloca adversarii politici și a se crampona de putere. 

Modul discreționar și brutal în care a acționat majoritatea de strânsură a lui Dodon, votând la foc automat o serie de legi și decizii scandaloase, călcând în picioare procedurile, a spulberat toate iluziile cu privire la capacitatea acestui partid de a fi luat în vedere pentru proiectele naționale ulterioare. 

Prioritățile pe care le-a etalat PSRM în Joia Neagră – scoaterea SIS din subordinea președintelui, consolidarea autonomiei găgăuze, extinderea influenței limbii ruse, inclusiv prin reluarea în spațiul audiovizual a unor programe de propagandă toxice rusești, etc.  – sunt parcă desprinse de pe agenda intereselor Federației Ruse în Republica Moldova. 

Acesta este refugiul pe care l-a ales Igor Dodon după pierderea alegerilor: să transforme Republica Moldova într-un câmp de bătălii geopolitice pentru a devia atenția de la fondul problemelor care îl fac vulnerabil. 

Neluând în seamă anvergura sa modestă, el a încercat și în trecut să pozeze într-un lider politic de talie internațională, repetând cu aplomb în timpul unor deplasări în străinătate o teză de inspirație rusească, potrivit căreia adevărata Europă Unită trebuie să se întindă „de la Lisabona la Vladivostok”. 

Aceasta este o tentație mai veche a partidelor pro-rusești de la Chișinău. Relativ moderate pe durata mandatului lor de guvernare, ele se întorc la o retorică geopolitică agresivă de îndată ce simt că intră în disoluție și le fuge pământul de sub picioare. Precursoarele PSRM – Partidul Democrat Agrar, în anii 1990 și Partidul Comuniștilor, în anii 2000 – n-au reușit în felul acesta să se mențină în prim-planul politicii moldovenești. 

Lui Dodon această tactică îi folosește deocamdată, din câteva puncte de vedere. Devenit cunoscut ca un politician imoral și corupt, el are nevoie să se reinventeze, pentru a reintra în grațiile electoratului său și a tutorilor săi de la Moscova, unde este contestat de anumite cercuri de influență. Încercând să contracareze ascensiunea spectaculoasă a Maiei Sandu, el și-a mutat operațiunile în Parlament, unde, controlând o majoritate dubioasă care cuprinde exponenți ai partidelor implicate în frauda bancară din 2014, a început din umbră consolidarea abruptă a unui nou pol de putere. 

Ideea de unitate pe care o proiectează tabăra sa, care a făcut front comun în jurul său, se rezumă la faptul că nimic nu s-a schimbat, totul rămâne ca până la alegeri, socialiștii urmând să domine în continuare scena politică din Republica Moldova. Cunoscut dintotdeauna ca un agent de influență al Federației Ruse, Dodon a devenit în aceste zile un veritabil agent provocator, având în vedere implicațiile grave ale acțiunilor pe care le coordonează. 

Dincolo de turbulențele pe care le provoacă deja în societate inițiativele sale privind limba rusă, el a transmis un semnal de ostilitate și Statelor Unite, prin vânzarea către un partener politic, a unui vast teren din centrul Chișinăului, promis anterior Ambasadei SUA de către unul din fostele guverne. 

Judecând după reacția imediată a americanilor, Dodon și-a atins scopul pe termen scurt: „Statele Unite au negociat în bună-credință cu guverne succesive ale Republicii Moldova timp de peste un deceniu achiziția terenului. Această abrogare încalcă un acord bilateral obligatoriu, încalcă dreptul internațional și afectează negativ relațiile dintre SUA și Republica Moldova”.

În îndrăzneala sa, Dodon se prevalează de faptul că actuala componență a Parlamentului, unde partidele pro-europene sunt în minoritate, nu a ajuns nici la jumătatea mandatului său. Teoretic, el are la dispoziție doi ani încheiați pentru a încerca prin intermediul Parlamentului să torpileze proiectele de natură occidentală ale Maiei Sandu, care vor întârzia în condițiile unui Guvern și a unui Parlament neloiale. De aceea Dodon refuză în acest moment orice discuție serioasă despre convocarea unor alegeri anticipate, luându-și timp pentru a-și drege imaginea și a-și primeni partidul. 

La fel de adevărat este, însă, că atacul concertat asupra statului nu ar fi putut avea loc fără susținerea deputaților pe care se presupune că oligarhul Plahotniuc i-a „împrumutat” lui Dodon pentru operațiunile sale curente. Grupul parlamentar Șor, ca și un șir de parlamentari care au coalizat recent cu PSRM, sunt recunoscuți ca fiind inventați și cultivați de către oligarhul fugar. 

Opinia publică din Republica Moldova a reținut că o parte din agenda politică aplicată acum de socialiști a constituit obiectul unor negocieri între cei doi foști și, se pare, actuali parteneri, chiar dacă la acea vreme ei s-au despărțit în condiții dușmănoase. 

Asupra proiectelor votate la repezeală în Parlament urmează să se pronunțe Curtea Constituțională, înainte de a ajunge spre promulgare pe masa viitoarei președinte. Maia Sandu are în această confruntare de partea ei legitimitatea funcției, obținută cu un larg sprijin popular, precum și comunitatea internațională, care a început să reacționeze cu fermitate la derapajele care se produc la Chișinău.