Vin alegerile prezidenţiale. Încep să foiască politicienii expiraţi și lingușitorii de la curte. Reţele mafiote numără milioanele din „kulioacele” negre destinate să cumpere alegătorii sărăciţi și turmentaţi. Își înfoaie coada de păun Ion Chicu, șeful staffului electoral al lui Igor Dodon, capul corupţilor și schemelor banditești din R.Moldova. Napoleonii locali, psihopaţii din partide și candidaţii de doi bani se dau în spectacole și anunţă fericirea universală și transformarea statului-cadavru în Făt-Frumos. Cu carabina pe umăr, Ileana Cosânzeana ne garantează că „Moldova are viitor”, iar sub îndrumarea lui Kozak, „ţara” va deveni o a doua Elveţie.
Guzganii, care au găurit corabia lui Voronin, l-au părăsit pe bătrânul miliţian sovietic, i-au furat alegătorii, secera și ciocanul, ocupând Președinţia, Parlamentul și Guvernul. Turma de paraziţi și farisei, ascunsă sub numele de partidul socialiștilor, dă năvală în casele oamenilor necăjiţi, în biserici și școli, spurcând totul în calea ei. Televiziunile mincinoase întreţinute din milioanele jefuite, din „ fur-kulioacele” lui Dodon, au împuţit atmosfera din republică mai dihai decât duhoarea insuportabilă emanată în Chișinău de primarul socialiștilor Ivan Ceban.
Mai pe scurt, în satele pustiite cu cimitirele neîncăpătoare, în faţa pensionarilor flămânzi, bolnavi și chinuiţi, începe circul electoral – un kazaciok oribil pe ruinele Moldovei dodoniste. Înainte de alegeri, mai multe întrebări fără răspuns frământă electoratul decepționat de prestația lamentabilă a instituției prezidențiale, implicate de către șeful statului în acte de mare corupție, în trădarea intereselor naționale, în petreceri împărătești, în călătorii scumpe de milioane din banii publici. Ce așteaptă alegătorii, ce vor moldovenii? Un președinte nou va fi în stare să le reîntoarcă cetățenilor încrederea și speranța în ziua de mâine? Pe cine reprezintă partidele și în ce măsură candidaţii lor merită să fie luaţi în serios? Cine dintre pretendenţi nu e hipnotizat de steluța de la Kremlin, nu e infectat de populism și are o viziune, un program de schimbare spre bine a realităţilor înfiorătoare din R.Moldova? Cetăţenii noștri sunt capabili să nu se lingușească pe lângă cei de la putere, dar să le ceară cu fermitate să respecte legea, să fie corecţi, să devină treptat modele de conduită morală pentru comunităţi?
Ce șanse există ca moldovenii să fie solidari, să se unească în baza ideii de unitate românească și integrare europeană? În turul doi, va putea cineva dintre candidați să preia nu doar eventualele voturi de la unioniști, dar și revendicările, și aspirațiile românilor basarabeni de unificare a Țării? După un sfert de veac de experimente sălbatice pe seama populației credule, poate că ar fi bine să amintim tuturor proverbul – de șapte ori măsoară și o singură dată votează. Alegătorilor le-a fost jale să-i taie din buletin pe groparii bunăstării lor – pe Lucinschi, Sangheli, Moțpan, Diacov, Braghiș, Voronin, Greceanâi, Tarlev, Pușcaș, Pulbere, Dodon, Plahotniuc, Filat, Filip, Chicu – o haită de profitori și milionari, care au guvernat R.Moldova ca pe o pradă.
Acești gândaci de bălegar au adunat averi uriașe și au înmormântat speranțele milioanelor de oameni, fugărindu-i de la baștină și distrugându-le familiile. Nicio jigodie implicată în furturile din băncile falimentate, în paralizarea justiției, în ruinarea domeniilor vitale, în furtul miliardului, nu a ajuns pe banca acuzaților. Se știe prea bine că crimele fără pedeapsă duc la prăbușirea morală a societății, fac praf din instituțiile statului și încurajează dezvoltarea rețelelor banditești ocrotite de corupții de la putere. R.Moldova a ajuns statul corupților, mafioților și bandiților, iar lumea nenorocită, în loc să-i pună pe fugă, îi întâmpină cu prosoape, pâine și sare.
Ar fi o exagerare să afirm că avem o clasă politică matură și o opoziție responsabilă. Realitatea e alta. Avem o puzderie de partide și de personaje sinistre, care își spun politicieni. În ansamblu, modelul de selectare a viitorilor parlamentari, nu se bazează pe meritocrație și performanță individuală, ci pe capacitățile membrilor de partid de a se gudura și a se pune bine pe lângă șef și biroul politic, care întocmesc lista electorală. Pălăvrăgeala cu filtrele a fost un mijloc ideal de a mima o competiție și a înlătura candidații incomozi. Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 au demonstrat că nu avem o clasă politică, ci grupuri de indivizi care se măcelăresc pentru jilțurile de deputați și miniștri. Nu mă refer doar la lăcustele socialiste și trădătorii dodoniști organizați după principiile clanurilor criminale. Nu e departe ziua, când ei vor alerga în haită la aeroport să se salveze prin fugă, să ceară ajutor de la partenerii lor Șor și Plaha.
Problema care ne dă mari dureri de cap sunt „ai noștri”. Am impresia că ei nu au înțeles aproape nimic din „isprava” comisă, când păcăliți de Kozak, l-au îmbrățișat pe Dodon. Comportamentul pueril al blocului ACUM în momentele decisive, alianța compromițătoare cu socialiștii și transferul întregii puteri politice către trădătorul din fruntea statului, sunt o dovadă concludentă că există un deficit enorm de oameni cu viziune și gândire politică în formațiunile votate de alegătorii pro-europeni și unioniști. Nu justificările stupide pot repara, să zicem, gafa, lipsa de experiență și miopia politică, ci o explicație sinceră, credibilă, că pe viitor promisiunile făcute în public și semnate reprezintă fața morală a liderului și a formațiunii sale. Nu alegerile anticipate aduc un contingent de parlamentari veritabili, ci un alt sistem politic, care distruge monopolul liderului de partid, clientelismul și servilismul, deschizând drumul competiției autentice, performanței și oamenilor cu viziuni politice și caracter.
Înainte de a pune punct, țin să le amintesc moldovenilor că urâciunile și fariseii, care au jefuit și sărăcit R.Moldova în ultimul sfert de veac, au urcat sus cu ajutorul alegătorilor. Putem plânge în basma mult și bine după ce dăm puterea la fățarnici și mincinoși ca Igor Dodon. Nu ne vindecăm de prostie, dacă alegătorul se lasă cumpărat și nu poartă răspundere pentru votul său. Mai ales că am rămas în față cu o haită de fiare ghiftuite, care dețin toată puterea și își șterg picioarele de poporul flămând și nenorocit. Oricât ați părea de neputincioși, la 1 noiembrie puteți scăpa de Iuda Moldovei, nedându-i nici un vot celui mai corupt șef de stat din lume – kuliokarului Igor Dodon.