"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Chiar și la o vârstă venerabilă, cu puțin timp înainte să moară, tatăl lui Tudor Gheorghe avea o părere lucidă, limpede despre ce se întâmplă la Antena 3 ale cărei manipulări și dezinformări le disprețuia profund, spre deosebire de fiul său, maestrul Tudor Gheorghe, intens promovat de propaganda voiculesciană. Simpatia de care se bucură însă Tudor Gheorghe din partea televiziunii lui Dan Voiculescu are legătură cu discursul public controversat al rapsodului în acord cu intoxicările antenisto-pesediste privitoare la Uniunea Europeană, procurori care anchetează politicieni pentru că simt românește, nu pentru că sunt corupți, protestatari anticorupție violenți etc.
„O ţară care plânge, care geme şi aşteaptă un decret de la Bruxelles sau Strasbourg“, „Procurorii sunt nişte veleitari, nişte oameni mici ce nu gândesc“,„Protestăm pentru nimic“ şi „ne-adunăm să ne-alergăm: noi, cu mâna pe pietroi, strigăm «Fără Violenţă!”, afirmă Tudor Gheorghe în versuri inspirate pe alocuri parcă din talk-showurile mizerabile ale Antenei3. Reamintim că scandalul iscat în jurul spectacolului „Degeaba 30” al lui Tudor Gheorghe a izbucnit în contextul difuzării acestuia de către televiziunea publică, post în fruntea căruia se află instalată o conducere obedientă PSD. Mai multe detalii AICI
În urma cu aproape șase ani, un alt scandal izbucnea în spațiul public, după ce Antena 3 folosea mizerabil numele lui Ilie Gheorghe, tatăl rapsodului, pentru a face paralelă între situația acestuia de deținut politic, condamnat la ani grei de temniță de comuniști, și condamnarea securistului hoțoman Dan Voiculescu la închisoare.
Tatăl lui Tudor Gheorghe se declara surprins, la acea vreme, că numele său a fost invocat de Antena 3 printre cei care susțin postul de televiziune și pe Dan Voiculescu. "Eu nu mă uit la mizeria lor. Și cum să creadă cineva că eu aș putea susține pe un bogătaș care a făcut avere din banii comuniștilor, care mai e și condamnat acum? Sunt uimit că și-au permis să spună așa ceva, nu cred că fiul meu ar fi putut să spună și el așa ceva. Fiul meu este în străinătate acum, îl sun peste câteva zile. Este o manevră tipic comunistă. S-au folosit de numele meu în campania lor de salvare a unui comunist murdar. Așa procedează comuniștii, dintotdeauna, îi știu bine", declara Ilie Tudor într-un interviu pentru Kamikaze.
În schimb, fiul Tudor Gheorghe a sărit să laude eroismul și profesionalismul lui “dragă Mihai” de la odioasa Sinteză a Zilei și a colegilor de trust de propagandă: „Dragă Mihai, Rupt de realitatea românească şi de români, fiind eu prin Spania într-o zonă fără fiţe turistice, am aflat cu amărăciune şi indignare ce se întâmplă cu ţara şi cu voi. În `59 tata a fost condamnat la 22 de ani de închisoare şi toată averea confiscată. Mama cu trei copii a fost trimisă pe drumuri. Prin `70 am primit o hârtie pe care scria că justiţia îşi cere scuze. De suferinţă noastră nicio vorba. Până la urmă se va constata că totul a fost o făcătură ordinară cu un prea evident caracter politic. Şi totul se va uita! Amărăciunea, consumul nervos, injuriile aduse cu răutate de colegii de breaslă, orbiţi de invidie şi altele cum vor fi şterse? Astea pe termen lung lasă urme. Cu toată prietenia pe care v-o port vă rog să treceţi zâmbind peste toate şi să iertaţi, dar să nu uitaţi. Antena 3 este şi va fi ca Pasărea Phoenix. Cu statornică prietenie, Tudor Gheorghe”. (august 2014)
Ilie Tudor avea pe atunci 91 de ani și s-a stins din viață anul următor, în martie 2015.
La 14 ani, Ilie Tudor a luat contact cu Mişcarea Legionară, fiind unul din cei 70 de tineri recrutaţi şi crescuţi, la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, cu scopul de a studia Comerţul. În timpul regimului comunist a fost arestat şi închis pentru 7 ani, între 1957 şi 1964.
“Că am făcut o organizaţie de 23 de oameni ca să răstorn guvernul prin violenţă armată. M-au pus să semnez, să recunosc că am făcut organizaţie asta. «Nu semnez, domnule, ce să semnez, dacă n-am făcut?», le spuneam. Ei, când m-am trezit după prima bătaie, din care am rămas cu probleme la picior, un îndrumător de la Securitate de la noi din sat m-a luat şi mi-a zis: «Semnează, că te omoară ăştia!». «Cum? Dacă n-am făcut?». Atunci, mi-a deschis o uşă în spatele căreia l-am văzut pe părintele care m-a trimis la comerţul legionar. Era negru, plin de vânătăi, de sus până jos. M-am speriat. Când au venit a doua oară, am semnat tot şi în 1957 mi-au dat condamnarea de rigoare: 29 de ani de puşcărie, din care am făcut 7”, povestea Ilie Tudor în 2012, într-un interviu pentru “Weekend Adevărul”.
