"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Deoarece mai mulți cetățeni și lideri politici consideră că e necesar să fac publică înregistrarea sonoră din seara zilei de 7 iunie 2019 despre discuțiile din cadrul blocului ACUM ce vizau formarea unei coaliții parlamentare cu socialiștii lui Dodon, aș dori să vin cu următoarele clarificări și detalii relevante la subiectul în chestiune:
1). Dincolo de diversitatea firească de opinii și opțiuni pentru o formulă sau alta de colaborare cu PSRM (în condiții sociale și politice foarte tensionate), am susținut cu toată fermitatea necesitatea imperioasă de a-i debarca de la putere pe Plahotniuc și pe cei din gașca lui. Am apreciat și apreciez în continuare curajul, dar și poziția de neclintit a deputaților ACUM-iști de a schimba regimul total corupt și detestat al lui Plahotniuc, tocmai de aceea am și semnat documentul de colaborare temporară cu socialiștii. Însă pentru mine problema cea mare a fost de altă natură: cum procedăm după înlăturarea lui Plahotniuc, astfel ca să nu transmitem toată puterea unui alt individ, nu mai puțin periculos și nociv decât Plahotniuc?
Aceasta a fost temerea mea majoră, cunoscându-l suficient de bine pe Dodon și știindu-i apucăturile lui vădit antinaționale și orientarea pro-Kremlin. Spre marele meu regret, această îngrijorare s-a adeverit plenar. Am scăpat atât de greu de Plahotniuc că să-l acceptăm cu atâta ușurință pe Dodon? Nu este corect și onest, sub nicio formă (în fața alegătorilor noștri și a partenerilor externi), să ne atribuim doar meritul debarcării regimului Plahotniuc fără a ne asuma și responsabilitatea pentru instalarea și consolidarea regimului Dodon. Sunt lucruri fundamentale pe care trebuie să ni le asumăm deopotrivă, chiar dacă ele sunt extrem de regretabile și au repercusiuni dureroase pentru blocul ACUM.
Cei care speculează și insinuează intenționat (susținuți de superiorii lor) că eu aș fi fost „teleportat” din tabăra lui Plahotniuc în cea a blocului ACUM, vă asigur că aceștia n-au ajuns nici măcar la etapa incipientă de maturitate și responsabilitate politică. Regretabil, dar anume pe acești „politicieni de perspectivă din AMUȘ”, pe conservele rusești, pe reprezentanții „națiunii civice moldovenești” sau pe diverși „ONG-iști” se mizează în cazurile când e vorba de subiecte vulnerabile, ei fiind valorificați, mai ales, împotriva acelora care nu le împărtășesc opiniile, orgoliile și frustrările.
Am rămas profund decepționat de faptul că niciun ACUM-ist n-a reacționat într-un fel sau altul (cu excepția dlui Slusari!) față de lista finală de beneficiari ai furtului miliardului, pe care am publicat-o recent, ci au fost profund nemulțumiți doar de mențiunea mea că ar exista și o înregistrare sonoră, de parcă furtul miliardului nu este de un miliard de ori mai important decât o oarecare înregistrare sonoră! Evident că s-a exagerat cu bună știință și s-au agitat mult prea tare din cauza înregistrării sonore anume categoriile de persoane menționate mai sus, din simplul motiv că erau vizate în modul cel mai direct.
2). Am fost și eu printre deputații care au semnat (cu unele excepții) Înțelegerea Politică Temporară, denumire asupra căreia am insistat personal, conștient fiind de necesitatea de scurtă durată a ei, valabilă pentru perioada debarcării efective a lui Plahotniuc. Excepțiile mele s-au referit în mod special la nevotarea Zinaidei Greceanâi la funcția de speaker, la trecerea SIS-ului și SPPS-ului în subordonarea directă a lui Dodon și a Ministerului Apărării la socialiști. Cunosc toți colegii din blocul ACUM cum eu am insistat permanent ca Ministerul de Externe să nu ajungă, în niciun caz, pe mâna lui Dodon, deși erau deputați care îl elogiau pe pretendentul socialist la această funcție că ar fi o personalitate, recunoscută pe plan internațional și că n-ar exista niciun pericol!
De asemenea, nu a existat nicio justificare logică pentru semnarea unui nou Acord cu PSRM și cu Dodon, doar dacă s-a considerat (dintr-o naivitate și lipsă de experiență politică a liderilor ACUM) că vor guverna împreună cu socialiștii mult și bine, poate chiar până la expirarea mandatului actualului parlament, așa cum le promitea întruna liderul „informal” al socialiștilor Igor Dodon. În toată această perioadă de când sunt în Parlament m-am convins de un lucru incontestabil: doar în jurul adevărului, a responsabilității, al respectului și tratamentului egal față de toți deputații putea fi edificată o unitate trainică a blocului ACUM, altfel ne-am ales cu ceea ce avem în prezent – un Dodon stăpân peste toate și o Moldovă îngenuncheată (pentru a câta oară!) în fața Rusiei.
3). Până aici toate bune și frumoase – discuții în controversă în spiritul democrației și a diversității de opinii. Doar că din acele momente s-a conturat o tendință foarte periculoasă, care s-a manifestat pregnat pe toată perioada guvernării ulterioare de 5 luni de zile: deși cu un guvern dominat numeric de ACUM, cel care a beneficiat cel mai mult de această guvernare a fost anume Igor Dodon. Oare cum te-ai simți tu, ca deputat al blocului ACUM, care ai girat un guvern ACUM-ist, să afli a două zi din presă cine sunt unii dintre miniștrii și secretarii de stat ai guvernului „tău”? De ce s-a procedat în acest mod, chiar nu am nicio explicație sau justificare! Și nu că ar fi vorba doar de mine, ci și de alți colegi din Bloc, care se aflau într-o situație similară. Este un fapt indubitabil: acest guvern a fost o emanație directă și exclusivă a tuturor celor 26 de deputați ACUM-iști!
Orice am spune, dar cel mai mare câștigător al mariajului cu PSRM a fost Igor Dodon, care a valorificat plenar noua conjunctură politică pentru a-l înlătura, cu ajutorul nostru, pe Plahotniuc, astfel el reușind să evite inevitabila destinație ce-l aștepta în acele zile – pușcăria. Dodon a acceptat coaliția cu blocul ACUM exclusiv din frică și nicidecum că ar fi fost sincer interesat să ne scape de corupție, mizerie și sărăcie. Păcat că acest lucru n-a fost înțeles de către liderii ACUM-ului. De vreme ce Plahotniuc a fost debarcat, nu cred că mai era cazul de mers, în mod regulat, la palatul sultanesc al lui Dodon pentru plocoane. Chiar și dacă era ceva foarte important de discutat, trebuia să vină Dodon la Parlament sau la Guvern și nu viceversa. Nu s-a reușit (poate nici nu s-a dorit!) ca greul discuțiilor să aibă loc în cadrul parlamentului, cu participarea Zinaidei Greceanâi și a fracțiunii socialiștilor, și nu la sediul președinției cu Dodon. Nici nu vreau să-mi aduc aminte de penibila și incredibila decizie de a-l trimite pe Dodon la New York să vorbească atâtea aberații de la înalta tribună a ONU încât s-a „înroșit” chiar și microfonul de acolo, tot ascultând cum acesta promovează (în tradiționalul stil ce-l caracterizează) interesele Federației Ruse în țara noastră. Nici nu vreau să știu că astăzi Parlamentul, Guvernul, SIS-ul, SPPS-ul, Curtea Constituțională, Justiția, Chișinăul, majoritatea absolută a raioanelor s.a.m.d. aparțin exclusiv lui Igor Dodon, care este exponentul de vază și de bază al Kremlinului în Republica Moldova. Și nu că ar fi vorba doar de reproșuri sau acuzații în adresa unei sau altei persoane, dar e absolut necesar să conștientizăm și să ne asumăm responsabilitatea pentru această situație dezastruoasă și pentru acțiunile concrete ce se impun pentru a o depăși.
4). Cam despre aceste subiecte a fost vorba în acea înregistrare sonoră de 5 minute și 09 secunde din 7 iunie 2019 de la Parlament. Totodată, trebuie să recunosc că nici eu nu am luat în calcul toate sensibilitățile pe care putea să le genereze referirea mea la existența respectivei înregistrări sonore. Dincolo de interesul firesc pe care l-au manifestat cetățenii și alegătorii noștri, difuzarea publică a acestei înregistrări sonore ar implica (atât sub aspect moral cât și etic) obținerea obligatorie a asentimentului tuturor participanților la acea discuție. Cu atât mai mult că e vorba de o discuție internă a blocului ACUM și nicidecum de una publică. Îmi exprim speranța că am fost suficient de clar și de explicit vis-a-vis de subiectul în cauză, mulțumindu-vă anticipat și respectuos pentru înțelegere. Încă o remarcă importantă se impune: această înregistrare sonoră mi-a fost transmisă de către persoane necunoscute, cu care nu m-am întâlnit niciodată.
5). În încheiere doresc, încă o dată, alegătorilor mei din circumscripția uninominală nr. 26 Chișinău (Buiucani, Centru și Telecentru) și echipei care m-a susținut activ în alegerile parlamentare, deopotrivă alegătorilor și susținătorilor blocului ACUM, liderilor acestuia, precum și tuturor cetățenilor cu opțiuni proromânești și proeuropene un sincer La Mulți Ani și Timpuri mai bune!
Asta am avut de spus, nimic mai mult.
