Guvernul Maiei Sandu, în picaj: o nouă criză politică la Chișinău

În câteva zeci de ore, situația politică din Republica Moldova poate lua o turnură care să adâncească criza din ultimele zile, după ce socialiștii proruși au depus în Parlament o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Maiei Sandu.

Ruptura dintre PSRM și Blocul ACUM, care s-au aliat la începutul verii ca să-l detroneze pe oligarhul Vladimir Plahotniuc, plutea în aer. Proeuropenii se resimt după scorul modest înregistrat la alegerile locale recente, care au culminat cu înfrângerea dureroasă, la Chișinău, a celuilalt lider al Blocului ACUM, Andrei Năstase, pierzător în confruntarea pentru funcția de primar cu socialistul Ion Ceban. A devenit clar că imaginea Blocului are de suferit din cauza asocierii sale cu socialiștii.

Imediat după alegeri, Maia Sandu a acuzat PSRM că torpilează numirea unui procuror general independent și a decis să modifice, fără consultări politice prealabile, Legea Procuraturii, prin asumarea răspunderii Guvernului. Una din prevederile propuse de ea este includerea primului ministru în procedura de numire a procurorului general. Socialiștii au reacționat, după cum chiar ei anticipaseră, prin declanșarea procedurii de demitere a Executivului.

Mișcarea Maiei Sandu este mai degrabă disperată decât curajoasă, în condițiile în care ea conduce, de fapt, un Guvern minoritar cu sprijin din partea PSRM. Blocul ACUM, deținător a doar 26 mandate de deputați din 101, nu are în Parlament decât inamici politici, care par imposibil de transformat în parteneri. Grupul Partidului Democrat, rămas în mod miraculos intact după autoexilarea lui Vladimir Plahotniuc, și gruparea lui Ilan Șor, celălalt fugar celebru, figurant principal în dosarul furtului miliardului, ar rezona mai curând cu PSRM decât cu Blocul ACUM.

Acesta din urmă este, însă, decis, din câte se vede, să-și spele imaginea, care este afectată nu doar de relația cu socialiștii, ci și de lipsa de rezultate și de prestația îndoielnică a unor miniștri. Maia Sandu însăși n-a excelat ca lider politic, iar majoritatea instituțiilor pe care ea s-a angajat să le scoată din „captivitate” au intrat, una după alta, sub controlul neoficial al lui Igor Dodon, prin interpușii acestuia. Sunt instituții vitale pentru funcționarea Republicii Moldova în regim democratic: Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Informații și Securitate, Curtea Constituțională, Consiliul Audiovizualului și altele.

Insistența Maiei Sandu de a se recurge la concursuri pentru a instala profesioniști integri în fruntea acestor instituții, în dauna numirilor rapide și directe, asumate politic, s-a dovedit contraproductivă. Cele mai importante concursuri pe care le-a girat au fost măsluite, dar premierul a avut nevoie de 5 luni pentru a accepta această realitate. Mulți dintre oamenii ei s-au format profesional în mediul corporatist neguvernamental și au o predilecție excesivă pentru proceduri stufoase, în loc să acționeze energic și chiar drastic acolo unde o impune situația. Nu au fost puține situațiile în care au lăsat impresia unor gulere albe care contemplează cu placiditate niște situații critice, fără să aibă reflexul așteptat de a interveni prompt și salvator.

Îndărătul acestei crize politice se poate întrezări ceea ce la Chișinău a devenit de mai multă vreme un motiv de ironie, din cauza folosirii excesive ca justificare de serviciu pentru toate nereușitele din trecut, și anume „mâna Moscovei”. Kremlinul fie a decis să-i pună sub presiune pe cei din Blocul ACUM, fie, după ce i-a folosit, nu mai are nevoie de ei. Oricum, cei mai câștigați din această alianță împotriva firii ies rușii, care s-au infiltrat și mai profund în diverse structuri de stat, prin intermediul socialiștilor pe care îi controlează. Un alt serviciu pe care Blocul ACUM l-a făcut socialiștilor este că după această alianță cu proeuropenii, ei nu mai pot fi zugrăviți în culorile reprobabile de dinainte, devenind frecventabili și pentru factorii politici occidentali.

Se așteaptă ca PSRM, pentru a rămâne la guvernare, să încropească o alianță cu Partidul Democrat, fără privilegiile pe care le-a avut înainte gruparea abandonată de Vladimir Plahotniuc. De această dată Dodon ar fi acela care ar urma să dicteze condițiile. Chiar înainte de depunerea moțiunii de cenzură de către socialiști, pediștii au dat de înțeles că pot fi cooperanți, înlocuindu-l la șefia grupului lor parlamentar pe fostul premier Pavel Filip cu Dumitru Diacov, considerat mai echilibrat decât predecesorul său.

Prima alternativă rămâne, totuși, renegocierea de către PSRM a unui acord cu Blocul ACUM, în încercarea lui Dodon de a avea mai multă influență în Guvern. Până acum PSRM-ului i-au revenit doar două fotolii de miniștri, cel de la Apărare și de Reintegrare cu Transnistria. Pare plauzibil acest scenariu, mai ales că Maia Sandu este, în acest moment, singurul politician de marcă din Republica Moldova cu care Uniunea Europeană și Statele Unite doresc să facă înțelegeri. Fără ea, fondurile din Occident n-ar mai fi sigure.

La vedere, însă, concomitent cu aceste calcule, actorii implicați se vor deda jocurilor de intimidare a adversarilor și jocurilor la public. Forma, forma contează la politicienii moldoveni. Cea fără conținut.