Ai noștri tineri...

Am menționat de mai multe ori în mod public că pot discuta, dialoga, iar când e cazul, chiar și conveni pe anume chestiuni importante cu orice socialist din Parlamentul nostru, mai puțin cu liderul lor ”informal”, Igor Dodon.

Nu voi exagera afirmând că, în unele situații, e mult mai complicat să te clarifici cu dodoniștii ”noștri”.

În acest sens, voi evoca un caz foarte recent și suficient de concludent: încă de la începutul lucrărilor Parlamentului mi s-a propus să conduc delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Le-am spus atunci colegilor mei că aș mai avea nevoie de ceva timp pentru a veni cu un răspuns final în ceea ce privește această funcție responsabilă.

Chiar zilele acestea i-am informat pe colegii mei din fracțiune că, fiind profund onorat de această încredere acordată, totuși, voi refuza-o, deoarece pentru a conduce delegația respectivă va trebui să fiu votat și de către reprezentanții ”informalului”.

Bucuria refuzului meu a fost foarte mare nu atât pentru socialiști, cât pentru un reprezentant al Blocului ACUM, care, imediat, i-a propus lui Vlad Bătrâncea ca acesta să fie șeful delegației, printr-un astfel de gest demonstrându-și deschis atașamentul și admirația față de ”politica externă echilibrată” promovată de Igor Dodon. Dar... s-a produs incredibilul: se pare că Vlad Bătrâncea a refuzat oferta, probabil realizând, de la înălțimea lui de socialist deja consacrat, că șefia lui socialistă nu va fi privită deloc cu ochi buni la Consiliul Europei.

Se produc minuni și în Parlamentul nostru... De unde tragem fireasca concluzie: nu atât de imprevizibili sunt socialiștii ”informalului” cât de nocivi sunt dodoniștii ”noștri”.

Nu e de mirare că Dodon vorbea zilele acestea despre posibilitatea formării unei noi majorități parlamentare, doar să vrea el, că doritori se găsesc!