Mihai Eminescu – veriga lipsă în legăturile lui Călin Georgescu cu Securitatea

Lucian Mironescu publică un excelent articol despre legăturile strânse dintre însărcinata cu afaceri Externe de la Viena, Alina Amza, și familia Hanț, susținători și prieteni ai lui Călin Georgescu. Doamna Amza ar trebui mai degrabă rechemată de la post, decât numită ambasadoare, cum se pregătește. Dacă nu, înseamnă că SIE și nu MAE are decizia în ecuația favorabilă pe față oamenilor lui Călin Georgescu la Viena. Domnul Mironescu arată un amănunt pe care nu-l exploatează, pentru că nu are detaliile pe care vi le prezint acum. 

Până în 1989, Viena era capul de pod al spionajului românesc în Occident. Acolo funcționau două așa-zise asociații ca acoperire pentru spionii români. 

Prima era ACIER – Asociația Culturală Internațională a Exilului Românesc. 

Niciun român din adevăratul Exil nu făcea parte din ea. Aceasta era de fapt forumul de întâlnire al diverșilor acoperiți din CIE, spionajul românesc și era controlată direct de Marin Ceaușescu, pe linie de partid. Pe linie de Securitate a avut mai mulți coordonatori, printre care și pe Silvian Ionescu. Securiștii se adunau sub umbrela ACIER la Viena din toată Europa, pentru a-și vărsa sacul și a primi noi misiuni. Activitatea ACIER era însă centrată doar pe aceste întâlniri. Forumul permanent, "Rezidența", era asigurată de Asociația ”Mihai Eminescu”, aflată practic în aceeași locație, un "bloc" de locuințe și birouri, "donat" de o bătrână văduvă austriacă taman Statului Român. 

În 1990 când am fost acolo pe urmele "sinuciderii" lui Marin Ceaușescu, depozitarul conturilor lui Ceaușescu și supervizor al conturilor Securității pe linie de partid, am aflat mai întâi că dosarul morții lui a fost clasat, dar nu ca sinucidere, ci ca moarte suspectă. Dar ăsta e un alt subiect. Ca un amănunt, știți cine s-a ocupat de preluarea "moșteniri sinucisului"? Teodor Meleșcanu.

La sediul ACIER, două femei în vârstă care spuneau că nu știu română s-au oprit o clipă din tocat hârtii cât să mă împingă afară pe ușă, fără să mă întrebe cine sunt și ce vreau. La sediul Asociației ”Mihai Eminescu” ușa era, cum m-am așteptat după prima vizită, încuiată, ba chiar și tăblița de identificare a ei era smulsă. Blocul Securității din Viena era practic gol și zăvorât. Nu pentru mult timp. Cea care și-a reluat rapid activitatea a fost Asociația cu numele poetului național, sponsorizată în principal de Iosif Constantin Drăgan până la moartea lui, dar și din alte surse obscure. Aflu acum, deci, că doamna Hanț, soția "patronului" lui Călin Georgescu, paravanul pentru a-l scăpa de controlul judiciar, e șefa fostei oficine a Securității. De câte ori o fi călcat CG pragul blocului ACIER și al Asociației ”Mihai Eminescu”? 

Domnule Mironescu, doamnă Hanț, vă mulțumesc! Ați completat "veriga lipsă" în dovada susținerii lui CG de dinozaurii spionajului românesc în Occident și explicația pentru deceniul lui vienez liniștit și îmbelșugat, în perioada de antrenare pentru misiunea de acum. 

Misiunea e provocatoare: de ce să conducă Securitatea țara asta prin interpuși, când o poate face direct?