"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La Revoluție, Lucian Pahonțu - cel mai influent și mai longeviv șef de serviciu secret din România, respectiv Serviciul de Protecție și Pază - a făcut parte din forțele de represiune trimise de Nicolae Ceaușescu să înăbușe protestele izbucnite în București, în după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, scrie publicația Recorder într-o amplă investigație de presă care, cel mai probabil, va pune capăt carierei dubiosului șef al SPP.
Conform mai multor documente descoperite de Recorder, Lucian Pahonțu a fost prezent în acea noapte în zona baricadei de la Intercontinental, unde trupele armate au omorât 48 de oameni, au rănit sute și au arestat peste o mie manifestanți.
Actualul șef al SPP a fost implicat și în evenimentele din 13 iunie 1990, când sute de persoane au fost bătute și arestate de forțele de ordine în Piața Universității din București. (Mai exact, unitatea din care făcea parte Lucian Pahonțu – UM 0305 Băneasa – a participat la evacuarea violentă a Pieței Universității, așa cum reiese din mai multe declarații de martor ale unor ofițeri și militari în termen. Acestea au fost luate de către procurorii militari în anii 2007-2008, când Pahonțu se afla deja la conducerea SPP. Declarația lui Pahonțu nu există în așa-numitul „Dosar al Mineriadei”)
Lucian Pahonțu a evitat să răspundă la întrebările transmise de Recorder cu privire la informațiile care privesc biografia sa și s-a rezumat să spună că „întreaga sa activitate s-a derulat în conformitate cu normele legale și cu principiile solide care guvernează activitatea militarilor, precum loialitate și devotament față de țară, onoare, demnitate și integritate”. Detalii AICI
În ultimii trei ani ai regimului comunist, Lucian Pahonțu a fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, la UM 0305 de la Băneasa. Din 1986, Comandamentul Trupelor de Securitate se subordona direct Departamentului Securității Statului (DSS), cea mai temută structură din perioada ceaușistă. La rândul său, DSS făcea parte din Ministerul de Interne.
Trupele de Securitate au fost o structură militarizată a Ministerului de Interne, înființată în 1949 cu misiunea de a apăra „independența și suveranitatea națională”. A făcut parte din aparatul de represiune al regimului comunist. „Trupele de Securitate au fost implicate în reprimarea revoltelor țărănești, lichidarea rezistenţei din munţi, dar şi în asigurarea pazei în penitenciare şi colonii de muncă”, se arată într-un material explicativ al IICCMER.
În ultimii ani ai regimului comunist, principalele misiuni ale acestei structuri erau de pază și ordine publică. Trupele de Securitate colaborau însă și cu diverse direcții ale Securității, în special în culegerea de informații din zona unde efectuau serviciul de pază, se arată în volumul „Trupele de Securitate (1949-1989)”, publicat de CNSAS, în 2004.
Lucian Pahonțu a devenit ofițer în cadrul Trupelor de Securitate după ce a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Transmisiuni de la Sibiu. Și-a croit drum spre această carieră având ascendentul unei relații de rudenie cu generalul Vasile Milea, șef al Marelui Stat Major al Armatei (1980-1985) și Ministru al Apărării Naționale (1985-1989). Milea a fost practic unul dintre cei mai puternici oameni în stat în ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste.
Surse din interiorul familiei au confirmat pentru Recorder că Nicolae Pahonțu, tatăl actualului șef SPP, a fost văr primar cu generalul Vasile Milea. Asta înseamnă că Lucian Pahonțu era nepotul ministrului Apărării. Cei doi sunt, de altfel, născuți în aceeași comună: Lerești, județul Argeș.
În cadrul investigației, care poate fi citită integral AICI, este invocată și declarația olografă a lui Pahonțu din Dosarul Revoluției unde acesta arată că a fost prezent în noaptea de 21 decembrie 1989 în Piața Universității unde au fost uciși zeci de manifestanți și răniți în jur 150.
Un alt ofițer de la UM 0305 care a participat alături de Lucian Pahonțu la evenimentele din zona hotelului Intercontinental este locotenentul Radu Grigoraș. Acesta a confirmat, într-un dialog telefonic cu Recorder, că unitatea din care făceau parte a avut ciocniri cu revoluționarii: „Au fost, cum să nu?! Noi am fost prezenți chiar acolo, la baricadă, când au venit tancurile și au trecut peste ei, i-au călcat, i-a împușcat în cap… I-am luat, i-am urcat în camioane, am spălat străzile împreună cu pompierii. În noaptea aia s-a deschis foc în manifestanți, cum să nu? Asta e, asta s-a întâmplat. S-a tras în oameni, dar consumul nostru de muniție a fost zero”.
Grigoraș a povestit și că Lucian Pahonțu s-a întâlnit în acea noapte cu unchiul său, generalul Vasile Milea. „Ce știu și pot să vă relatez e că se cunoștea personal cu Milea. În noaptea de 21-22 eu eram coleg cu el, cot la cot. Și a venit Milea și l-a întrebat: «Ce faci, Lucică, aici?» «Organizăm dispozitiv de blocare a pătrunderilor». «Aveți grijă, Lucică, de militari și de armament. Nu deschideți focul»”.
A doua zi dimineață, pe 22 decembrie, generalul Vasile Milea avea să fie găsit împușcat în biroul său. Versiunea oficială este că acesta s-a sinucis, dar există și interpretări conform cărora Milea a fost asasinat.
Generalul Milea, chiar dacă a beneficiat pentru ceva vreme de o aură de erou, a fost, în realitate, un criminal cu sânge rece care a ordonat armatei să tragă în popor atât la Timișoara, cât și la Bucurețti în 21 decembrie.
Potrivit Asociației „17 Decembrie 1989”, doar la Timișoara, în urma acțiunilor represive ale armatei, inclusiv prin folosirea de tancuri și taburi, ca urmare a ordinelor emise de Vasile Milea, au decedat 70 de persoane și au fost rănite 400.
În 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu l-ar fi acuzat pe Vasile Milea de trădare pentru că militarii nu ar fi intervenit imediat pentru înăbușirea totală a revoluției din Timișoara.
În aceeaşi zi, ministrul Milea a emis ordinul de alarmă parţială de luptă, iar în jurul orei 17.00 Armata a deschis focul asupra demonstranţilor din capitala Banatului. Atunci au căzut primii români care luptau pentru libertate.
Ulterior, s-a constatat că ordinul lui Milea a fost ilegal pentru că Nicolae Ceaușescu nu comandase instituirea stării de necesitate în județul Timiș, lucru care s-a întâmplat doar în 20 decembrie. După extinderea revoltei la București, Milea a fost prezent în sediul fostului Comitet Central al PCR încă din dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989. „De aici a coordonat direct, chiar dacă pentru scurt timp, acţiunile armate de reprimare, acţiuni în urma cărora în Piaţa Universităţii din Capitală s-au produs moartea şi rănirea mai multor persoane din rândul populaţiei civile”, a susținut fostul procuror militar Dan Voinea în primul rechizitoriu al dosarului Revoluției.
Astfel, în jurul orelor 23.00, Milea a ordonat ca baricada din Piața Universității să fie înlăturată cu ajutorul tancurilor, ordin care s-a executat. Imediat după acest moment, zona a fost ocupată de către forţele de ordine ale Ministerului de Interne, cărora le-au urmat efectivele UM 01908 Bucureşti şi ale Academiei Militare. Revoluţionarii au fost obligaţi să se retragă pe străzile adiacente.
După ce tancurile au zdrobit baricada, la București s-a tras întâi în aer și apoi în oameni.
„Probatoriul administrat a relevat că, iniţial, forţele de represiune au executat focuri de armă în plan vertical sau într-un plan de 45 de grade, cu scopul de a-i intimida şi dispersa pe revoluţionari. Treptat unghiul de deschidere a focurilor de armă a coborât, astfel încât în jurul orelor 24:00, forţele de represiune au tras în plin asupra revoluţionarilor, rezultând numeroşi morţi şi răniţi”, susțin procurorii.
Represiunea a continuat până în jurul orelor 02:00, în ziua de 22 decembrie 1989, acţionându-se cu violenţă extremă. Au fost arestate 1.245 de persoane, din care 670 au fost introduse direct la Penitenciarul Jilava, iar celelalte au ajuns în acelaşi loc de detenţie după ce, în prealabil, au fost introduse în unele unităţi de miliţie şi securitate, unde au fost supuse violenţei.
