"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Mass-media din România monitorizează tot mai atent ceea ce se întâmplă în apropierea coastei ucrainene a Mării Negre: atacurile asupra navelor, încercările Rusiei de a bloca porturile ucrainene și problema gradului de pregătire a României pentru a se apăra împotriva dronelor rusești. De la jumătatea lunii iulie 2026, regiunea Odesa apare aproape zilnic în publicațiile românești.
Totuși, această atenție nu înseamnă, automat, și o verificare critică suficientă a informațiilor provenite din surse de propagandă rusă. Unii jurnaliști români citează în mod activ declarațiile Kremlinului fără să le verifice în mod corespunzător. Astfel, nave civile, care sunt ținta unor atacuri în Odesa ce pot fi literalmente observate cu ochiul liber, ajung să apară brusc în relatările românești drept nave despre care se susține că ar fi "legate de armata ucraineană". Partea rusă afirmă că acestea ar transporta, chipurile, arme și nu cereale, iar unele entități media românești, precum Agerpres și Știripesurse, reproduc aceste afirmații fără o verificare suplimentară.
În unele cazuri, relatările se reduc practic la preluarea declarațiilor rusești, fără contextul necesar, fără o verificare independentă și fără comentarii din partea unor surse credibile.
Răspândirea narațiunilor rusești în cadrul unor știri
Dacă citim cu atenție unele relatări ale Agerpres și Știripesurse, am putea avea impresia că rușii atacă "porturi, nave și infrastructură portuară asociate armatei ucrainene". Aceasta este versiunea prezentată de publicații cu pricina, bazată practic exclusiv pe informațiile Ministerului rus al Apărării.
Un exemplu relevant este cel al atacului de la începutul lunii august asupra portului Pivdennîi. Relatările afirmă că "nava descărca încărcătură militară". În același timp, publicația ucraineană Bessarabia Inform, citând Asociația Porturilor Maritime din Ucraina și Garda Maritimă a Serviciului de Grăniceri de Stat al Ucrainei, a relatat că o dronă Shahed a lovit un remorcher civil și a publicat o fotografie a acestuia realizată de la mică distanță. Publicațiile românești folosesc însă o hartă a regiunii și o fotografie a unei nave de marfă aflate pe mare pentru a ilustra relatările, niciuna dintre acestea neavând vreo legătură cu locul incidentului.
Relatările concluzionează apoi că, pe parcursul unei săptămâni, Rusia a atacat 31 de nave care, potrivit autorilor, erau folosite "în interesul armatei ucrainene". În același timp, jurnaliștii nu oferă nicio dovadă sau sursă independentă care să permită verificarea acestor informații.
Un exemplu și mai grăitor îl reprezintă relatările din 29 iulie, care aveau direct titlul: "Rusia spune că a atacat două nave care transportau arme către Ucraina". În același timp, surse ucrainene au relatat că, pe 28 iulie, a fost lovită o navă care arbora pavilionul Liberiei, fără echipaj și fără marfă la bord.
Relatările publicațiilor românești menționează, de asemenea, un atac asupra unui depozit de combustibil, asupra altor două nave din portul Pivdennîi și asupra unei nave aflate la nord-vest de Insula Șerpilor. Secțiunea de context precizează că Ministerul rus al Apărării "nu a prezentat dovezi că toate navele erau folosite pentru transportul de echipamente militare către Ucraina". Dar atunci apare o întrebare evidentă: de ce este prezentată deja în titlu drept un fapt cert afirmația că navele transportau arme?
În același timp, relatările românești nu conțin nicio referire la surse ucrainene care au raportat atacuri asupra unor nave civile în porturile din zona extinsă a Odesei. Știripesurse, între timp, folosește o fotografie a pieței Privoz în flăcări pentru a-și ilustra relatarea.
"Moscova dezvăluie ce a distrus în timpul ultimelor bombardamente" în apropierea României — astfel formulează Știripesurse titlul relatării sale. Ambele publicații, citând Ministerul rus al Apărării, relatează despre lovituri asupra porturilor Odesa și Ciornomorsk. Potrivit versiunii ruse, infrastructura portuară "era folosită pentru descărcarea și depozitarea încărcăturilor militare", în timp ce navele distruse "serveau armata ucraineană".
În același timp, publicația ucraineană Suspilne Odesa a relatat că, în urma atacului din 11 iulie asupra orașului Ciornomorsk, au fost avariate terminale aparținând companiei Kernel. Ca urmare, s-au pierdut aproximativ 45.000 de tone de grâu și 9.000 de tone de ulei de floarea-soarelui. Cu toate acestea, relatările publicațiilor românești folosesc exclusiv surse oficiale ruse pentru descrierea evenimentelor.
Declarațiile rusești ajung în mass-media românească nu doar în contextul atacurilor asupra porturilor din zona extinsă a Odesei și al loviturilor din Marea Neagră. De exemplu, Agerpres, citând Serviciul de Informații Externe al Rusiei, relatează că "porturile din Odesa reprezintă principala rută de tranzit pentru drogurile provenite din America Latină către Europa, via România, Polonia și R.Moldova".
Sursa originală a acestei relatări este publicația de propagandă rusă RIA Novosti, care, la rândul său, citează Serviciul de Informații Externe al Rusiei. Fără a furniza dovezi sau o verificare independentă, relatarea face referire la forțele de securitate ucrainene și la "regimul Zelenski", care ar facilita organizarea traficului de droguri. Totodată, susține că grupările de traficanți din America Latină ar fi interesate să obțină acces la "piața neagră de arme" din Ucraina. Secțiunea de context conține, la rândul ei, o afirmație fără o referire clară la sursă, potrivit căreia forțele de securitate ucrainene ar fi destructurat o rețea internațională de trafic de droguri care opera în portul Odesa.
Relatarea se încheie menționând că "în 2018, poliția argentiniană a confiscat 400 de kilograme de cocaină de la ambasada Rusiei din Buenos Aires". Presupunem că acest detaliu a fost inclus pentru a aduce un anumit echilibru acuzațiilor Rusiei la adresa Ucrainei. În practică, însă, acest lucru nu se întâmplă. În schimb, publicația devine, în esență, o platformă pentru răspândirea narațiunilor Kremlinului despre "regimul Zelenski" și presupusa existență în Ucraina a unor scheme clandestine pentru furnizarea de arme teroriștilor și infractorilor din diverse țări ale lumii.
Și acesta este departe de a fi singurul caz în care Agerpres a contribuit, în esență, la răspândirea unor afirmații similare ale serviciilor de informații ruse. În 2024, publicația a relatat, citând Serviciul de Informații Externe al Rusiei, că "Franța și Regatul Unit intenționează să transfere arme nucleare Ucrainei".
Apare și contextul ucrainean?
Pe de altă parte, în ceea ce privește aceste două publicații este important de menționat că ele nu se limitează exclusiv la relatările provenite din surse oficiale ruse. În special, Agerpres o citează pe ministra română de Externe, Oana Țoiu, care și-a exprimat solidaritatea cu Ucraina în contextul atacurilor rusești. De asemenea, Știripesurse a relatat despre întâlnirea ministrului român cu omologul ucrainean, inclusiv despre speranțele că Ucraina ar putea ajuta România în privința energiei electrice.
Agerpres a relatat și despre deficitul de arme al Ucrainei pentru interceptarea rachetelor balistice rusești. Totodată, publicația a apelat la surse ucrainene — de exemplu, l-a citat pe ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sybiha, care a vorbit despre bombardamentele rusești asupra navelor civile și a acuzat țara agresoare că "ține ostatică securitatea alimentară globală".
În același timp, jurnaliștii de la Știripesurse au scris că Rusia, "nefiind în măsură să își restabilească în siguranță prezența flotei în Marea Neagră, vizează acum rețelele civile care asigură funcționarea coridorului cerealier: terminalele portuare, navele comerciale, infrastructura de transport maritim, companiile de transport și companiile de asigurări". Relatarea îl menționează și pe Putin, căruia "polonezii i-au închis gura" — referire la declarațiile președintelui rus privind presupusul interes al Poloniei de a obține teritoriile vestice ale Ucrainei. Jurnaliștii subliniază separat că România susține integritatea teritorială a Ucrainei.
În plus, Știripesurse îl citează pe purtătorul de cuvânt al Forțelor Navale Ucrainene, Dmytro Pletenchuk. Potrivit acestuia, există o diferență fundamentală între atacurile maritime rusești și cele ucrainene: Rusia atacă nave care operează în mod legal, în timp ce Ucraina vizează nave de marfă care încalcă dreptul maritim.
"Atacuri de ambele părți"
O altă publicație românească, Digi24, a publicat, la rândul ei, mai multe relatări întocmite în principal pe baza unor surse rusești. De exemplu, publicația descrie atacurile din perioada 11-12 iulie, citând o declarație a Ministerului rus al Apărării, potrivit căreia a fost vizată infrastructura portuară "folosită pentru descărcarea și depozitarea încărcăturilor militare". În timpul unuia dintre aceste atacuri, au fost avariate terminale aparținând companiei Kernel, după cum am menționat mai sus. În același timp, ilustrația folosită de Digi24 este și ea relevantă: în locul unei surse verificate, publicația a folosit o postare de pe rețeaua X aparținând unei anumite Natalia — o persoană a cărei credibilitate sau competență nu este în niciun fel confirmată.
O altă relatare Digi24 se referă la dronele ucrainene care au scufundat o navă aparținând companiei ruse Rosatom. Știrea este prezentată exclusiv din perspectiva rusă: acțiunile Ucrainei sunt descrise drept "piraterie și jaf pe mare". Deși și partea ucraineană a comentat incidentul. În special, președintele Zelenski a declarat că nava se afla sub sancțiuni. Presa ucraineană a reamintit, totodată, implicarea activă a Rosatom în războiul împotriva Ucrainei. Știripesurse a publicat aceeași știre, citând Agerpres, fără un punct de vedere ucrainean.
În general, atunci când relatează despre situația de la Marea Neagră și Marea Azov, Digi24 o descrie cel mai adesea drept "o escaladare accentuată a atacurilor maritime de ambele părți în războiul din Ucraina". În unele cazuri, acțiunile Rusiei sunt prezentate ca un fel de răspuns la atacurile ucrainene. De exemplu, într-o relatare despre atacul asupra navei Golden Leo, care arbora pavilionul Guineei-Bissau și transporta porumb, publicația informează că aceasta a fost lovită de trei rachete rusești. Publicația scrie, de asemenea, despre marinarii care au fost uciși și citează surse ucrainene care au condamnat atacul drept o încălcare a dreptului internațional umanitar.
Cu toate acestea, secțiunea de context a aceleiași relatări afirmă că Ucraina și-a "intensificat atacurile" asupra navelor din Marea Azov — "o zonă maritimă care reprezintă o rută importantă de transport pentru produsele agricole rusești vândute în străinătate, precum și pentru aprovizionarea Crimeei ocupate".
Dacă nu este luat în considerare contextul mai larg, o astfel de abordare jurnalistică poate crea impresia că ambele părți acționează simetric: fiecare încearcă să împiedice cealaltă parte să transporte cereale pe mare. În același timp, se relatează că Forțele pentru Sisteme Fără Pilot ale Ucrainei au raportat atacuri asupra unor petroliere, precum și asupra unor nave care transportau încărcături militare. O abordare similară este folosită și în relatarea despre nava Rosatom menționată anterior. În articol se face referire la "numeroase atacuri asupra navelor civile de marfă din Marea Neagră" comise atât de Rusia, cât și de Ucraina.
În alte relatări, Digi24 afirmă direct că Ucraina continuă o "campanie fără precedent de atacuri asupra petrolierelor rusești", în timp ce Rusia lovește porturile ucrainene pentru a priva Ucraina de posibilitatea de a exporta cereale. Publicația oferă un context și mai detaliat în relatarea despre Golden Leo: menționează că atacurile din Marea Neagră continuă din 2022, face referire la acordul privind cerealele și subliniază că Moscova și Kievul "au vizat principalele surse de venit". Ucraina atacă infrastructura petrolieră, în timp ce Rusia atacă porturile ucrainene de mare adâncime.
Printre alte subiecte, publicația relatează și despre atacul asupra complexului rezidențial ucrainean Kadorr, pe 1 august. "Camerele de supraveghere au surprins momentul atacului. Analiza inițială arată că atacul a fost deliberat: operatorul a direcționat intenționat drona către clădire", scrie Digi24. Jurnaliștii relatează separat și despre moartea delfinilor din Marea Neagră, citându-l pe ecologul ucrainean Ivan Rusev. Publicația mai relatează despre ucrainenii care folosesc un avion cu elice Yak-52 pentru a doborî drone și tunuri vechi de 76 de ani pentru a lovi rachete de croazieră.
Digi24 publică și propriile materiale exclusive. În special, publicația citează o declarație a consilierului lui Zelenski, Mihailo Podoliak, care a afirmat că, din cauza atacurilor constante asupra Odesei, sunt necesare eforturi comune ale României și Republicii Moldova pentru contracararea amenințării ruse. Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu explică modul în care România se poate apăra împotriva incursiunilor dronelor în cadrul proiectului "Scutul Dunării".
Jurnaliștii l-au intervievat, totodată, pe prim-vicepreședintele partidului AUR, Dan Dungaciu, care este sceptic în privința ajutorului acordat Ucrainei. În opinia sa, cu cât Ucraina luptă mai mult, cu atât Rusia devine mai puternică și se apropie mai mult de granițele României. Prin urmare, potrivit logicii sale, dacă Ucraina nu acceptă condițiile Rusiei, și România va ajunge să fie amenințată. În același timp, judecând după natura întrebărilor pe care jurnaliștii i le-au adresat politicianului, se poate concluziona că autorii publicației nu împărtășesc poziția.
Concluzii
Relatarea evenimentelor din regiunea Odesa de către presa românească poate fi explicată, în general, prin caracteristicile specifice jurnalismului internațional. Autorii adesea nu sunt prezenți direct la fața locului, lucrează cu reportaje de la alte agenții de știri, nu vorbesc ucraineana și sunt obligați să pregătească materialele rapid pentru a respecta termenele-limită.
Un exemplu grăitor îl reprezintă unele reportaje Agerpres care au citat exclusiv surse rusești, dar au afirmat și că informațiile provin de la Reuters și EFE, agenția de știri spaniolă. Știripesurse, la rândul său, a citat Agerpres în unele dintre reportajele sale.
Cu toate acestea, chiar și atunci când este vorba de o simplă rescriere, acest lucru nu înlătură obligația jurnalistică fundamentală de a verifica informațiile. Mai ales când atacurile rusești au loc literalmente în apropiere, în Marea Neagră, care este de o importanță critică pentru economia României, la fel ca și pentru cea a Ucrainei.
La prima vedere, nu există atât de multe reportaje în presa românească bazate exclusiv pe declarații oficiale rusești, fără nicio verificare. Problema este în altă parte: în mai multe publicații, informațiile verificate apar alături de afirmații propagandistice sau discutabile. Prin urmare, cititorului i se poate prezenta o imagine favorabilă Kremlinului: se presupune că toată lumea ascunde ceva, "nu este atât de simplu" și, prin urmare, nu e clar ce transportau sau descărcau, de fapt, navele și de ce anume le ataca Rusia.
Totuși, una dintre cele mai bune modalități de a relata în mod corespunzător un război este să încerci să privești evenimentele prin ochii părții care a fost atacată. Imaginați-vă, de exemplu, atacuri asupra navelor în portul propriului oraș. Nu ar deveni atunci evidentă necesitatea verificării informațiilor difuzate de partea care a efectuat atacul? Nu ar fi important să oferim cititorului un context mai larg, să explicăm când au început aceste atacuri și de cât timp durează? Și nu ar trebui să înțelegem că atacurile de represalii efectuate de partea-victimă pot reprezenta în primul rând o încercare disperată de a supraviețui și de a-și păstra propria țară?
