Ziua eroilor trădați (scurt cuvânt ceremonial)

Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor, a celor care au murit pentru țară, pentru libertate, pentru credință și pentru demnitatea unei comunități mai mari decât propria lor viață.

Îi comemorăm cu recunoștință, dar și cu un gând ce stă în gât: nu toți au căzut doar din cauza vitejiei adversarului. Unii ar fi putut supraviețui dacă ar fi avut armamentul potrivit, instruirea necesară, conducători competenți și o administrație care să își respecte propria armată.

De aceea, pomenirea eroilor nu înseamnă doar depuneri de coroane și discursuri solemne. Înseamnă și judecarea lucidă a celor care, prin corupție, nepăsare, clientelism sau propagandă, au slăbit capacitatea de apărare a țării.

Există și o formă administrativă a trădării: aceea de a fura din siguranța altora, de a economisi la ceea ce apără vieți, de a transforma interesul public în pradă de partid.

Un soldat ucis de glonțul inamicului aparține istoriei războiului. Un soldat trimis nepregătit, neechipat sau abandonat de propriii conducători aparține istoriei rușinii.

Iar această rușine nu se prescrie prin schimbarea guvernelor, a siglelor sau a sloganurilor.

Ea rămâne lipită de numele celor care au confundat puterea cu privilegiul și statul cu propria lor clientelă.

În ziua în care îi pomenim pe eroi, memoria lor ne obligă nu doar la recunoștință, ci și la exigență morală.

Pentru că patria nu este apărată doar pe front. Ea poate fi trădată și din birou sau prin vot.

Rușine PSD&AUR!

Amin!