Amnezia ca antimemorie. Harry Potter cu tricolor și bundiță

Că acceptăm sau nu, țara noastră este divizată mental, dusă cu capul la propriu, de cei care nu văd realitatea și au în mână pensulele și culorile altui decor. Când am citit azi postarea lui Neamțu că, după el, ar da toată înzestrarea armată a României rușilor pentru a îi face pe ucrainieni "muci", am crezut că este un fake. La fel, când am revăzut, retrimisă de un terț, alcătuirea de imagini pe cuvintele lui Calistrat care ne spune că suntem rău, dar nu dă nici soluții cum ne-ar fi bine. Niște închipuiți care ne manipulează cu ce au reușit ei să priceapă din sentimentul românesc al ființei.

Îmi dau seama, pe zi ce trece, de faptul că, în cazul nostru, dar nu numai, idealul este pe cât de atrăgător pe atât, evident și cu dovezi, purtătorii lor sunt contrarul lor. Absolut. Dacă ați urmărit cuvântările oamenilor politici responsabili, ei nu fac trimiteri grave, nu invocă aiurea rădăcinile, nu se acoperă de mantia timpului aflat la cusut în atelierele istoricilor. Detestată cum o fi, însăși Ursula de la Bruxelles, a doua stație după Buziaș, nu se revendică din Carol cel Mare. Vremurile fiind nasoale din mai multe puncte de vedere, retorica însă este prima și cea mai proastă armă. Trebuie să gestionezi clipa.

Dar retorica asta are succes mai ales în societăți unde fierbe, la bază, injustiția de câteva decenii deja, unde judecătorii sunt mai mari decât Dumnezeu, iar slujitorii Lui se pretind fecioare, unde bunăstarea nu este distribuită și unde valoarea nu primește recunoaștere, unde impostura face legea și curvarul acatiste. Cu războiul din tinda caselor vecinilor, cu victimele care cad, la propriu, în Ucraina, la noi se întinde coarda, se spun lucruri, se chiar cântă. La urma urmelor și de fapt, scuze pentru pleonasmul stilistic!, s-au terminat, în esență, narativele despre noi înșine. Suntem niște copii ale cărora cărți de povești sunt albe, goale, iar personajele fără chip. Ne putem imagina pe oricine și oriunde. Amnezia ca antimemorie. Harry Potter cu tricolor și bundiță.

Național-comunismul ceaușist, această variantă pocită și criminală de marxism și hegelianism, de determinism și dirijism, propulsată la vremea ei și după de mințile unor generații de foști țărani fără nicio deschidere reală spre universalitate, ne populează mințile mai mult decât am dori să acceptăm. Or, pe măsură ce ne apropiem de cei 40 de ani de tranziție, ar fi cel mai lucid, mai solid și mai vizionar angajament să vedem înainte de toate și de noi înșine realitatea. Din toate punctele de vedere: de la finanțe la tehnică și de la economie la transferul educațional de valori și competențe. Altminteri, stăm, tot asemenea copiilor, pe oliță și o strigăm pe mama să ne șteargă.

Doxa!