De ce este contestat George Simion în Republica Moldova?

Alegerile prezidențiale din România din 2025 au reactivat o falie latentă, dar profundă, între o parte a societății românești și românii din Republica Moldova. În primul tur, desfășurat pe 4 mai, candidatul Nicușor Dan a obținut în Republica Moldova un scor categoric – 52,6% din voturi, comparativ cu doar 12,4% înregistrate de George Simion. Diferența a fost interpretată de unii susținători ai lui Simion drept o „trădare” a idealului unionist.

Pe rețelele sociale, unii autointitulați patrioți au mers până la a amenința că, odată cu o eventuală victorie a lui George Simion, românii din Republica Moldova cu cetățenie dublă vor fi privați de anumite drepturi sau vor fi excluși din beneficiile cetățeniei române. Acest tip de reacție agresivă reflectă nu doar o profundă frustrare politică, ci și o înțelegere superficială – sau voit distorsionată – a realităților din Republica Moldova.

Românii din stânga Prutului, formați printr-o experiență istorică marcată de ocupația sovietică, foamete organizată, deportări și politici de deznaționalizare, au o perspectivă mai nuanțată, matură și pragmatică asupra ideii de unitate națională. Votul lor din 4 mai nu a fost un vot „împotriva Unirii”, ci împotriva unui stil politic perceput ca fiind nociv, manipulator și, în unele cazuri, primejdios pentru stabilitatea democratică și echilibrul regional.

Un discurs în răspăr cu orientarea pro-europeană a moldovenilor

Unul dintre motivele centrale pentru rezultatul modest al lui George Simion în Republica Moldova îl constituie retorica sa politică, adesea caracterizată drept eurosceptică, autarhică și în profundă contradicție cu direcția pro-europeană susținută de majoritatea moldovenilor cu pașaport românesc. Aceștia percep integrarea europeană nu doar ca o aspirație abstractă, ci ca o garanție a modernizării, a statului de drept și a ieșirii definitive din sfera de influență rusă.

Războiul brutal declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei a intensificat și mai mult această percepție, cristalizând pentru mulți moldoveni distincția clară dintre autoritarismul estic și valorile democratice occidentale.

Pe acest fundal, mesajele lui Simion despre „retragerea României din subordonarea Bruxellesului”, critica valorilor occidentale și apropierea de teme conservatoare radicale – uneori similare cu cele promovate de propaganda rusă – au stârnit mai degrabă respingere decât entuziasm. În plus, acuzațiile neprobate de „turism electoral” și „fraude organizate” în „diaspora” din Republica Moldova au fost percepute ca o insultă directă la adresa alegătorilor moldoveni, insinuând că aceștia ar fi manipulați, cumpărați sau incapabili de discernământ politic.

Legături suspecte și o justiție care a transmis un semnal clar

Imaginea lui George Simion în Republica Moldova este afectată și de acuzațiile privind presupusele sale legături cu serviciile secrete rusești. Deși liderul AUR a negat în repetate rânduri orice colaborare cu FSB, aceste suspiciuni au fost relansate de fostul ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru. Procesul intentat de Simion împotriva lui Șalaru a fost pierdut definitiv la Chișinău, iar instanța a validat dreptul acestuia de a face astfel de afirmații. Pentru opinia publică moldoveană, această hotărâre a avut valoarea unei confirmări indirecte.

La toate acestea se adaugă și interdicția de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, impusă lui Simion încă din 2015, ca urmare a acțiunilor considerate subversive de către autoritățile moldovene. Deși contestată în instanță, interdicția rămâne valabilă până în anul 2028. În percepția colectivă, un politician care declară că vrea unirea cu Republica Moldova, dar care nu are dreptul legal de a-i trece frontiera, devine emblematic pentru un tip de contradicție periculoasă între discurs și realitate.

George Simion contestat de foștii colegi

Un alt moment-cheie care a contribuit la erodarea imaginii lui George Simion, inclusiv în Republica Moldova, a fost ruptura vizibilă și sonoră de unii dintre foștii săi colaboratori din mișcarea unionistă. La 13 mai 2025, la doar câteva zile după primul tur al alegerilor prezidențiale, 19 foști membri și voluntari ai organizației Acțiunea 2012 – organizație fondată și condusă multă vreme de Simion – au publicat o scrisoare deschisă în care se delimitează public de liderul AUR (scrisoarea poate fi citită AICI). 

Textul, care a circulat intens în presa din România și din Republica Moldova, dar mai ales în mediul online, este semnificativ nu doar prin conținut, ci mai ales prin simbolistica rupturii: oamenii care i-au fost alături în perioada în care Simion își forma imaginea de lider naționalist-unionist îl acuză astăzi de trădarea valorilor pe care pretinde că le apără.

În scrisoare, fostul nucleu al Acțiunii 2012 îl acuză pe George Simion de autoritarism, comportament impulsiv și abuziv, lipsă de transparență decizională și confiscarea totală a discursului unionist în interes strict personal. Mai mult, aceștia subliniază faptul că, în loc să continue promovarea unui unionism bazat pe argumente, dialog și incluziune, Simion a adoptat o retorică radicală, intolerantă, apropiată de linia populist-extremistă care proliferează în unele cercuri internaționale influențate de propagandă anti-occidentală.

Criticile nu s-au limitat doar la stilul său de conducere. Foștii colaboratori denunță și apropierea lui Simion de teme conspiraționiste – de la antivaccinism până la discursuri antiminorități – și acuză că aceste devieri ideologice nu doar că nu au nicio legătură cu idealul unionist, dar compromit profund cauza Reunirii. Astfel, se conturează o imagine a unui lider care nu mai reprezintă idealul colectiv al unirii, ci un proiect politic personal, populist și diviziv.

Mai mult, unii dintre semnatarii scrisorii au activat în proiecte unioniste transfrontaliere, implicându-se în promovarea ideii de Unire atât la Chișinău, cât și în alte regiuni din Republica Moldova. Faptul că tocmai acești oameni aleg acum să se delimiteze public de George Simion a avut un ecou puternic în rândul opiniei publice moldovenești, oferind legitimitate percepției că actualul lider AUR nu mai este un lider unionist autentic, ci un oportunist politic care instrumentalizează tema Unirii într-un mod distructiv și lipsit de onestitate.

Această ruptură simbolizează nu doar o criză de imagine personală, ci și o criză de legitimitate în rândul propriului său electorat ideologic. În ochii multor români din Republica Moldova, dacă până nu demult George Simion era perceput ca un catalizator al speranței unioniste, astăzi el pare mai degrabă un obstacol pentru Unire, un lider care și-a compromis misiunea prin radicalism, lipsă de empatie și deturnarea temei unioniste în beneficiul propriei ascensiuni politice.

Simion – un „Roșca 2.0”?

O altă explicație pentru reticența basarabenilor față de Simion este asocierea simbolică, dar persistentă, cu Iurie Roșca – fost lider al Frontului Popular și figură emblematică a mișcării de eliberare națională din anii ’90. În ultimele decenii însă, Roșca a virat ideologic spre eurasianism și a devenit un susținător al ideologiei lui Aleksandr Dughin – promotorul unui neo-imperialism rusesc violent antioccidental.

Pentru mulți alegători moldoveni, George Simion evocă un „Roșca 2.0”: radicalism de fațadă, populism antioccidental și o disponibilitate nelimitată de a instrumentaliza idealurile naționale în interes personal. Chiar dacă această asociere poate părea nedreaptă în plan factual, ea persistă la nivel perceptiv – iar în politică, percepțiile contează uneori mai mult decât realitatea.

Basarabenii – țapi ispășitori ai eșecului?

Pe fondul tensiunilor tot mai evidente dintre taberele electorale, există riscul real ca, în cazul unei înfrângeri a lui George Simion în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, românii din Republica Moldova cu dublă cetățenie să devină țapi ispășitori ai eșecului. În ultimele zile, spațiul online a fost inundat de comentarii agresive, insinuări toxice și mesaje care acuză basarabenii că „au vândut România”, „au votat împotriva țării mamă” sau chiar că ar fi „agenti ai lui Soros” ori „manipulați de Maia Sandu și Bruxelles”. Astfel de acuzații, profund nefondate, nu fac decât să reflecte o frustrare politică canalizată spre o țintă convenabilă: românii de peste Prut.

Această narațiune, care plasează responsabilitatea eșecului electoral al suveraniștilor pe umerii unui segment vulnerabil al electoratului, este nu doar profund incorectă, ci și periculoasă. Ea alimentează resentimente, diviziuni și suspiciuni între două comunități care, în realitate, ar trebui să colaboreze pentru atingerea unui obiectiv comun: apropierea și integrarea firească a Republicii Moldova în spațiul românesc, european și euroatlantic. Încercarea de a transforma votul moldovenilor într-un instrument de culpabilizare colectivă denotă o lipsă de respect față de libera exprimare democratică și ignoră realitățile istorice, culturale și geopolitice ale Republicii Moldova.

În plus, acest tip de discurs compromite iremediabil ideea Unirii. Dacă un segment al opiniei publice din România percepe românii din Republica Moldova drept o piedică, o masă „trădătoare” sau o sursă de instabilitate electorală, atunci cum poate fi construit un proiect de reunificare pe bazele încrederii, ale respectului reciproc și ale solidarității naționale? În mod paradoxal, tocmai cei care clamează cel mai vocal Unirea sunt cei care, prin comportamentul și retorica lor, o sabotează cel mai eficient.

Este deosebit de grav și faptul că, în loc să analizeze lucid cauzele reale ale înfrângerii – erori de strategie, mesaje nepotrivite, radicalismul discursului sau imaginea publică deteriorată – unii actori politici și simpatizanți ai lui George Simion aleg să externalizeze vina, creând o narațiune victimizantă care exonerează liderul și învinovățește alegătorii.

Un astfel de comportament nu doar că subminează orice proiect serios de reîntregire a Țării, ci poate aliena  o parte din românii basarabeni, care în ciuda dificultăților istorice și a provocărilor politice, au rămas profund atașați de valorile românești, de limba română și de ideea unei Românii reîntregite, democratice și europene. Românii din Republica Moldova nu trebuie să fie priviți (sau tratați) ca o masă de manevră sau ca un „element instabil” în arhitectura electorală, ci ca cetățeni egali, cu drepturi depline, cu opinii politice legitime și cu o voce care merită ascultată, nu demonizată.

Prin urmare,  George Simion nu este respins de românii din Republica Moldova pentru că aceștia ar fi renunțat la idealul Unirii, ci pentru că refuză să sprijine un politician perceput ca fiind populist, radical, inautentic și rupt de valorile europene. Votul covârșitor în favoarea lui Nicușor Dan exprimă o alegere pentru stabilitate, predictibilitate, respect instituțional și un parcurs european clar.

Într-un moment crucial pentru viitorul Țării, românii din Republica Moldova își exprimă,  astăzi, prin vot nu doar o preferință electorală, ci și o identitate politică matură, care merită nu doar respect, ci și înțelegere.