Scurtă listă cu frustrări basarabene auto-induse:

– Românii ne-au abandonat în ghearele rușilor în 1940;

– România ne este datoare. Cu orice, oricât, oricând - noi cerem și trebuie să primim;

– România are foarte multe de învățat de la Republica Moldova/ Chișinăul a fost și este mult mai avansat decât Bucureștiul;

– Românii ne spun că suntem ruși/ românii nu ne vor;

Astea sunt doar câteva dintr-un șir de teze care devin din ce în ce mai vizibile în narațiunile promovate de tot soiul de vectori mediatici/ publici. Tezele sunt în mod evident false/ foarte ușor demontabile, dar nu asta contează, ideea este că sunt răspândite din ce în ce mai mult pe foarte multe canale. Originile acestor teze se regăsesc foarte ușor în propaganda sovietică anti-românească, sunt adaptate la ziua de azi, la condițiile actuale. Obiectivul lor este același: de a menține/ promova regionalismul basarabean în defavoarea identității românești.

Vedem mai multe faze ale acestor raționamente false destinate menținerii acestei separări mentale între cele două maluri ale Prutului: 1) moldovenismul (moldovenii sunt un popor separat de români, cu o limbă diferită); 2) moldovenismul civic (nu avem nevoie de identitate etnică, excludem orice referire la români, România, limba română); 3) regionalism basarabean (mda, vorbim limba română, dar suntem diferiți de români – în sensul că le suntem superiori, iar românii ne sunt datori).

...

Tristeți de garduri invalide,

De porți ieșite din țâțâni,

De doici care-au rămas gravide

Și-acum li-i frică de stăpâni...

De ordonanțe fără leafă

Și de trăsură cu un cal

Și cu scapetul ras la ceafă...

Tristeți de bâlci provincial.