"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ucraina a acceptat termenii acordului cu SUA privind exploatarea mineralelor, a declarat Olha Stefanishyna, viceprim-ministru și ministru al justiției al Ucrainei, pentru Financial Times la 25 februarie.
Biroul președintelui Volodimir Zelenski a confirmat și pentru publicația The Kyiv Independent că s-a ajuns la un acord (în privința căruia au existat numeroase tensiuni în ultimele săptămâni, condimentate cu afirmații și acuzații agresive nefondate din partea liderului Statelor Unite).
Financial Times a relatat că Ucraina a obținut condiții mai favorabile în timpul negocierilor și că privește respectivul acord ca pe o modalitate de a consolida relațiile cu SUA.
Cabinetul de miniștri al Ucrainei este de așteptat să recomande, la 26 februarie, semnarea acordului, au declarat pentru Bloomberg surse familiare cu discuțiile.
Zelenski va merge probabil la Washington pentru o ceremonie de semnare în următoarele săptămâni, potrivit Financial Times. Semnarea ar putea avea loc chiar la 28 februarie, ar fi declarat un înalt oficial ucrainean pentru AFP.
Trump a declarat reporterilor, în noaptea de luni spre marți, că Zelenski va vizita Casa Albă pentru o ceremonie de semnare care ar urma să aibă loc pe 28 februarie.
Versiunea finală a acordului, datată 24 februarie, stabilește că Statele Unite vor exploata bogățiile minerale împreună cu Ucraina, iar veniturile rezultate vor intra într-un fond nou creat care ar putea fi „administrat în comun de Ucraina și America”.
Acordul exclude resursele care contribuie deja la bugetul de stat al Ucrainei, ceea ce înseamnă că nu va acoperi operațiunile Naftogaz și Ukrnafta, cei mai mari producători de petrol și gaze ai Kievului.
Acordul nu include însă îndelung solicitatele garanții de securitate din partea SUA, asupra cărora Kievul insistase inițial.
Când a fost întrebat ce obține Ucraina în cadrul acestui acord, Trump a spus că Ucraina primește „echipament militar și dreptul de a continua lupta”. Nu este clar dacă „echipamentul militar” se referă în acest caz la armele livrate anterior sau la ajutorul viitor pentru Kiev.
Trump a declarat că livrările de arme în curs de desfășurare către Kiev ar putea „continua pentru o vreme, poate până când vom avea un acord cu Rusia”.
Potrivit publicației ucrainene Economic Pravda, care a consultat acordul, cel mai recent proiect de acord renunță la cererile anterioare ale SUA privind o creanță de 500 de miliarde de dolari asupra resurselor naturale ale Ucrainei, care a reprezentat un punct major de divergență.
În conformitate cu termenii revizuiți, fondul va primi 50 % din veniturile din infrastructura ucraineană legată de resurse, inclusiv porturile.
Amintim că Zelenski a respins anterior propunerea SUA, invocând lipsa garanțiilor de securitate și opunându-se structurii de rambursare 1:2, care ar fi impus Ucrainei să returneze doi dolari pentru fiecare dolar primit din partea Washingtonului.
Administrația Trump a sporit presiunea asupra Ucrainei pentru a finaliza acordul în ultimele săptămâni, Trump atacându-l public pe Zelenski pe care l-a numit „dictator fără alegeri” și îndemnându-l să „se miște repede, pentru că altfel ar putea să nu mai aibă o țară”.
Trump a prezentat acordul drept o modalitate de a consolida economia Ucrainei, asigurându-se în același timp că SUA „recuperează zecile de miliarde de dolari și contravaloarea echipamentelor militare trimise Ucrainei”.
În negocierile cu Rusia, Trump repetă însă termenii dezastruoasului său acord de pace cu talibanii din Afganistan care a determinat o „capitulare” în fața acestora și abandonarea rușinoasă a aliaților Statelor Unite. Experții văd paralele puternice cu modul în care președintele SUA tratează astăzi cu Rusia, The Kyiv Independent publicând, luni, o amplă analiză a celor două situații.
Dacă aceștia vor rămâne neschimbați, adică apropiați de o capitulare în fața Rusiei, stabilitatea în regiune și relațiile cu aliații vor fi afectate pe termen lung, scrie The Kyiv Independent într-o analiză în care compară negocierile cu Rusia cu cele privind Afganistanul.
Încă din campaniei electorale când Trump promitea că va pune capăt războiului din Ucraina, deputatul britanic Mike Martin a remarcat „o mulțime de similitudini” cu modul în care Trump a încheiat situația din Afganistan.
„Înțelegerea nu a fost o înțelegere, a fost o capitulare”, a declarat Martin, care a luptat în Afganistan și a scris „An Intimate War”, o carte despre conflict. „Și asta este ceea ce Trump par că încearcă să creeze aici (în Ucraina)”.
În februarie 2020, echipa lui Trump a semnat un acord cu talibanii, punând capăt celor două decenii de implicare a Statelor Unite în războiul din Afganistan. Guvernul afgan de la acea vreme - un partener al SUA - a fost exclus din negocieri.
Retragerea ulterioară a trupelor americane, în ciuda nerespectării de către talibani a părții lor din acord, a fost un factor-cheie în preluarea șocantă a Kabulului de către talibani în 2021.
Deși nicio comparație nu poate fi perfect similară, „ceea ce este la fel este pornirea de bază a conducerii americane - de a ajunge la inamic și de a da renunța la toți așii din mânecă”, a afirmat Martin.
Încă din primele momente ale implicării în soluționarea conflictului, Trump și echipa sa i-au alarmat oficialii ucraineni cu poziția lor de negociere conciliantă și deoebit de concesivă față de Rusia. Chiar de la primele declarații publice pe această temă, americanii au părut că subminează pârghiile de negociere ale Ucrainei afirmând public (chiar la sediul NATO) că aderarea la NATO nu este posibilă în acest moment și că restabilirea granițelor Ucrainei este „un obiectiv nerealist”.
Și lucrurile au mers din rău în mai rău. Deosebit de îngrijorătoare a fost întâlnirea din februarie din Arabia Saudită dintre oficiali americani și ruși, la care Ucraina și Europa nu au fost invitate. La începutul acestei săptămâni, Trump a declarat că „nu era important” ca Zelenski să fie prezent în timpul negocierilor.
Desigur, Statele Unite au avut trupe desfășurate în Afganistan timp de două decenii, luptând împotriva unei insurecții talibane alături de trupele armatei afgane, în timp ce Ucraina luptă împotriva unei invazii terestre a unei națiuni suverane, fără vreun bocanc americană pe front. Acordul cu talibanii s-a axat, de asemenea, pe încetarea implicării SUA, nu pe întregul conflict.
Cu toate acestea, acordul SUA semnat cu talibanii la Doha a fost singurul alt acord de pace negociat de Trump și este instructiv în ceea ce privește modul în care retorica sa izolaționistă arată în practică. Mulți experți văd paralele clare cu modul în care se desfășoară astăzi negocierile de pace.
Lecția pentru ucraineni, avertizează Martin, este clară: „Nu vă bazați pe America. Găsiți alți aliați”.
La fel ca și în cazul războiului din Ucraina, Trump a denunțat implicarea SUA în Afganistan pe rețelele de socializare și a cerut retragerea încă din 2011. În momentul în care Trump a fost învestit în funcție în 2017, aproape 2 400 de americani își pierduseră viața în Afganistan (din 2001).
Trump și-a început eforturile de a negocia direct cu talibanii în 2018 și l-a numit pe Zalmay Khalilzad în funcția de consilier special însărcinat cu facilitarea discuțiilor. Întâlnindu-se în Qatar, Khalilzad și reprezentanții talibanilor au deschis negocierile de pace, excluzând guvernul afgan la cererea talibanilor.
„Guvernul afgan a fost complet exclus. Au fost excluși”, a declarat Tim Willasey-Wilsey, profesor invitat la War Studies la King's College și fost diplomat britanic. „Acum joacă aceeași carte (în Ucraina). Zelenski este eliminat, Europa este eliminată”.
John Bolton, consilierul pe probleme de securitate națională al lui Trump la momentul încheierii acordului de la Doha, a fost, de asemenea, exclus din discuțiile privind Afganistanul după ce Trump și-a dat seama că Bolton nu susținea planurile sale de retragere rapidă în detrimentul stabilității.
Acest precedent nu este de bun augur pentru cei care speră că oficialii americani care se opun Rusiei, precum secretarul de stat Marco Rubio, l-ar putea determina pe Trump să nu se alieze cu Moscova, a adăugat Willasey-Wilsey.
Deja, Keith Kellogg, actualul trimis special al lui Trump pentru Rusia și Ucraina, a fost absent de la recentele discuții dintre SUA și Rusia din Arabia Saudită. Administrația Trump nu a dat nicio indicație că acesta va participa la rundele viitoare, iar unii experți susțin că este marginalizat în mod activ din cauza poziției sale relativ pro-Ucraina.
Tactica de negociere a lui Trump cu teroriștii este „un dezastru total”
În februarie 2020, în timpul primului mandat al lui Trump, talibanii au semnat un acord cu Statele Unite în Doha, Qatar. Statele Unite au promis să își retragă trupele în termen de 14 luni și au semnalat că vor ridica sancțiunile economice, în timp ce talibanii au fost de acord să nu atace trupele americane, să deschidă discuții cu guvernul afgan și să împiedice grupurile teroriste să opereze pe teritoriul controlat de talibani.
Înțelegerea semnată la Doha a avut acorduri secrete care nu au fost făcute publice, lăsându-l pe președintele afgan Ashraf Ghani confuz cu privire la ce anume a promis președintele american inamicului său său.
Talibanii și-au încălcat însă promisiunile aproape imediat. Au intensificat atacurile violente și au menținut legăturile cu grupările teroriste.
În loc să îi tragă la răspundere pe talibani, administrația Trump și-a continuat promisiunea de a retrage trupele.
„Este foarte ușor să spui că (cele două războaie) nu sunt similare. Desigur, este foarte ușor să găsești deosebiri. Dar în ceea ce privește comportamentul general al lui Trump față de negocieri, cred că este foarte instructiv (să analizăm cum a nefociat în trecut)”, a spus Willasey-Wilsey.
„Tot ce a vrut Trump a fost să spună: 'Am ieșit din Afganistan'. Detaliile nu au contat cu adevărat”, a spus Willasey-Wilsey, calificând tactica sa de negociere drept «un dezastru total».
„Avem totuși o memorie atât de scurtă. S-a întâmplat în urmă cu doar patru ani și ar fi trebuit să ne amintim mai bine cum operează acest om”, a adăugat el. „Este însă și vina noastră, a tuturor, că nu am fost cu adevărat pregătiți (pentru un nou mandat Trump, n.red.)”.
Succesorul lui Trump, Joe Biden, a moștenit acordul de la Doha și a decis să ducă la bun sfârșit angajamentul Statelor Unite.
La câteva săptămâni după anunțul lui Biden din aprilie 2021 că războiul din Afganistan se va încheia și că retragerea completă este pe cale să aibă loc, violențele au crescut și talibanii au început să cucerească rapid suprafețe uriașe de teren - culminând cu evacuarea mortală și haotică a peste o sută de mii de persoane de pe principalul aeroport din Kabul.
Retragerea prost planificată a rămas o pată pe mandatul lui Joe Biden la Casa Albă, mulți din SUA și din străinătate uitând (sau pretinzând că au uitat) rolul lui Trump în unul dintre cele mai mari eșecuri ale politicii externe a Washingtonului din istoria recentă.
Mulți membri ai administrației Trump s-au distanțat de acordul cu taliban ii în perioada următoare, iar criticii au considerat că a fost, într-adevăr, o capitulare efectivă.
În cazul în care acordul cu Ucraina va decurge la fel de dramatic, Trump ar putea încerca din nou să dea vina pe altcineva decât pe el însuși, a declarat Willasey-Wilsey: „Dacă lucrurile merg îngrozitor de prost peste doi sau trei ani, iar Putin o va lua de la capăt din nou (cum anticipează mulți că se va întâmpla), și dacă garanțiile sunt fără speranță, Trump va da, din nou, vina pe Biden și pe europeni”.
Trump i-a învinuit pe Biden și pe fostul vicepreședinte Kamala Harris pentru „umilința din Afganistan” încă de anul trecut. Cu toate acestea, o revizuire condusă de Consiliul Național de Securitate al SUA a constatat că acțiunile lui Biden au fost constrânse de acordul de la Doha gestionat catastrofal de Trump.
„Acordul (din Afganistan) în sine a fost extrem de viciat”, a declarat Philippe Lefevre, director asociat al Centrului pentru Marea Britanie și Europa al Universității Surrey. „A dat totul talibanilor, fără a primi nimic palpabil în schimb. Talibanii au renunțat imediat la acord. Nu a existat nicio capacitate sau mecanism pentru SUA sau forțele NATO din Afganistan de a-i trage la răspundere”.
„Aceeași teamă există și aici” în Ucraina, a adăugat Lefevre, „că îi va oferi lui (președintelui rus Vladimir) Putin tot ce dorește. El poate promite orice dorește. Dar dacă imediat se va dezice - și eu cred că vrea să se dezică - ce poți face?”
Atât talibanii, cât și Putin au un palmares de încălcări ale drepturilor omului, a remarcat Lefevre, și și-au subminat credibilitatea în timpul negocierilor. Invazia la scară largă a Rusiei din 2022, de exemplu, a fost o încălcare flagrantă a Acordurilor de la Minsk semnate în 2014 și 2015, după ofensivele militare ruse în Donbas, Ucraina.
În cadrul negocierilor de pace, Zelenski a încercat să se protejeze mai ales împotriva potențialelor încălcări ale unui viitor acord, solicitând că orice încetare a focului trebuie să fie însoțită de garanții de securitate. Liderul de la Kiiev a furnizat recent oficialilor americani o listă cu numeroase cazuri în care, în opinia sa, Rusia a încălcat încetarea focului negociată între 2014 și 2022.
Chiar și Khalilzad, care a negociat la Doha acordul care a dus la prăbușirea Afganistanului, a intervenit în această problemă. Într-o postare pe X la 18 februarie, Khalilzad a scris că „garanții de securitate credibile pentru a descuraja viitoarele invazii rusești” și „o forță de menținere a păcii” sunt necesare pentru a pune capăt permanent războiului din Ucraina, probabil bazându-se pe experiența sa cu Afganistanul.
Zelenski a susținut că Ucraina nu va accepta niciun acord negociat fără participarea sa. Și, din moment ce Trump urmărește încetarea luptelor care implică forțele lui Zelenski, liderul ucraienan nu poate fi ignorat la fel de ușor ca guvernul din Afganistan.
Între timp, un secretar de presă al administrației SUA a declarat că s-ar putea ajunge la un acord chiar săptămâna aceasta, în timp ce Moscova a declarat că este deschisă la o încetare a focului doar dacă acordul „convine” Rusiei.
Există totuși un element esențial care poate face diferența între Afganistan și Ucraina, determinând evitarea repetării greșelilor din Kabul, potrivit lui Lefevre: rolul unor țări europene.
„Europa are o capacitate mult mai mare de a gestiona această retragere, are un interes mult mai mare în a sprijini cu succes Ucraina în timpul acestei potențiale retrageri și ar putea și ar trebui să ajute Ucraina să respingă unele dintre cele mai rele aspecte ale negocierilor”, a declarat Lefevre.
Kellogg a declarat că Europa nu va fi inclusă direct în negocierile de pace, însă interesele sale vor fi luate în considerare.
Până în prezent, Europa a solicitat cu voce tare includerea Ucrainei și a sa în negocierile de pace, continuând să ofere ajutor substanțial Kievului și luând în calcul un plan pentru a trimite trupe de menținere a păcii în Ucraina.
„Nu este inevitabil să existe o „retragere” ca în Afganistan, dar depinde enorm de europeni să se asigure că nu se va întâmpla”, a declarat Lefevre. „Europenii trebuie să fie foarte bine pregătiți să meargă singuri în această poveste. Noi nu am fost pregătiți să ne descurcăm singuri la Kabul”.
