Atât în conjunctura alegerilor din România, cât și în cea a alegerilor din Basarabia, românii din stânga Prutului, prin opțiunile lor de vot, au creionat un tablou interesant al antipatiei față de orice partide și mișcări așa-zis “suveraniste”.
Mulți au fost surpinși să descopere că extremiștii pro-ruși Călin Georgescu, George Simion și Diana Șoșoacă, populari în dreapta Prutului, s-au aflat la coadă sau NU s-au regăsit în lista preferenților politice ale basarabenilor la alegerile parlamentare și prezidențiale (anulate) din România. Totuși, repulsia pentru neocomunisul ceaușist promovat de George Simion și Călin Georgescu sub marota așa-zisului “suveranism” nu este ceva nou la românii din stânga Prutului.
Aceștia și-au mai demonstrat în trecut repulsia pentru rusofilii ceaușiști, și anume în cadrul alegerilor parlamentare din 2021 în R. Moldova. Atunci, anexa de peste Prut a AUR-ului, Alianța pentru Unirea Românilor din R. Moldova a luat sub 1%, mai exact 0.49%. Rezultatul a fost și mai dezastruos pentru acești sateliți dacă ne gândim că la alegerile din Basarabia au putut vota toți unioniștii din stânga Prutului, adică și cei care încă nu și-au redobândit cetățenia română. Rețineți că aceștia l-ar umili pe falsul “unionist” Simion din nou și din nou, la toate alegerile de pe ambele maluri ale Prutului, dacă ar avea și cetățenia română!
Totuși, este important să subliniem că în R.Moldova, un stat cu grave probleme identitare, în care românismul este și astăzi, cât ar părea de incredibil, contestat, rușii au născocit un așa-zis “suveranism” neocolonial și neosovietic, acesta prinzând mai bine la românii basarabeni decât chiar așa-zisul “moldovenism sovietic”, și chiar decât delirantul “moldovenism medieval suveranist”.
Ca dovadă, partidele pro-ruse, tradițional promotoare ale unui afișat curs pro-“statalist”, dar pro-rusești prin excelență, precum PSRM, PCRM, PP Șor au avut dintotdeauna succes, în timp ce obscurități de partide așa-zis “suveranist-moldoveniste” precum “Patrioții Moldovei” (moldovenism sovietic) sau “Moldova Mare” (moldovenism medieval “suveranist” la fel de pro-sovietic) nu au obținut niciodată nici măcar un mandat de deputat în Parlamentul de la Chișinău.
În tot acest curent al așa-zisului “suveranism” din Basarabia, Partidul Democrat Agrar (PDAM) a fost singura formațiune care a avut succes, ce-i drept, asta s-a întâmplat în depărtatul an 1994. Totuși, alegătorii acestei formațiuni, inclusiv numeroși unioniști, au fost de-a dreptul oripilați să descopere apoi că agrarienii se dovediseră a fi mult mai agresivi decât chiar mișcările comuniste și pe față rusești în promovarea moldovenismului stalinist la rang de politică de stat (detalii AICI).
Un motiv forte pentru care în Basarabia “suveranismul”, de orice culoare ar fi el, NU are nicio șansă, rezidă în faptul că acesta s-a subsumat, și aici lucrurile nu puteau sta deloc altfel, rusofilismului și pro-rusismului. Și în România, deși acum mulți nu-și dau seama cu adevărat de acest lucru, așa-zisul “suveranism” este egal cu Rusia și Kremlin, iar cine îl confundă cu paradigma conservatorismului autentic, care nu poate fi decât euro-atlantic, comite o uriașă blasfemie.
În concluzie, pentru a înțelege de o manieră potrivită procesele și fenomenele socio-politice mai mult sau mai puțin paradoxale din stânga Prutului, este obligatorie citirea volumului“Republica Moldova - Un stat în căutarea națiunii”, de Matei Cazacu și Nicolas Trifon. Deși conține mici inadvertențe legate de situația etnică din Ucraina, sau perioada 1941-1944 pentru Basarabia, cartea radiografiază excelent situația socio-politică în spațiul dintre Prut și Nistru de la obținerea independenței de Imperiul Sovietic și până în prezent (o puteți achiziționa AICI și AICI).