Deja din epoca apostolică, la câteva zile și luni după Înviere, ucenicii se certau. Cine este mai mare, mai tare etc. Apoi, episodul gnosticilor – o ironie la adresa celor care pretind că "știu" – reprezintă cel mai glorios, prin negare și necunoaștere, capitol intelectual al Creștinismului zis primitiv. Până azi.
Până în ziua de azi, trecând prin tot felul de momente istorice, Ortodoxia din România s-a certat și a fost certată. Bine și bun! Acum, cu războiul la ușă, direcția nu mai poate fi negociată de orice barbă. Ori în lumea libertății, cu ale ei contradicții, ori în imperiul "adevărului" caricaturizat până la extremă. Atomică.
Până acum câteva ore, geografia părea să salveze România. De mâine însă, acestui nume va trebui să-i corespundă un ethos, un program. Inclusiv bisericesc, dacă ar mai fi destui oameni cu capul (netăiat) pe umeri.
Pax & Doxa!