De ce este rău AUR? (dezambiguizare social-teologică)

Înainte de toate, să ne lămurim: defectele AUR-ului nu sunt note de bună purtare pentru celelalte partide. Acestea ar face bine să învețe din propriile greșeli care au dus la nașterea monstrului. La fel, defectele AUR nu reprezintă nici confirmarea că trebuie să alegem răul mai mic sau, epuizați, că toți sunt o apă și un pământ, să absentăm de la vot. Dimpotrivă. 

Așadar, din perspectivă social-teologică, AUR ridică următoarele probleme grave:

– A capitalizat abuziv referendumul pentru familie, ceea ce reprezintă un act de cinism, de obrăznicie, ca și când noi, cei care am mers la vot în ciuda certurilor cu prietenii care vedeau tot felul de scenarii – vă mai amintiți! –, am fi făcut asta motivat politic, iar nu sufletește, civic și religios deopotrivă. 

– A vânturat deja înainte „Basarabia este România”, dar în ultimii ani de agresiune rusească în Ucraina și în condițiile în care Moldova de peste Prut este la propriu în bătaia rachetelor rusești nu a condamnat sistematic politica Moscovei, menținându-se într-o ambiguitate vinovată, la limita trădării de țară. 

– A făcut din naționalism – opusul patriotismului – un cal de bătaie care este incompatibil nu doar cu statutul României de țară în care există o duzină de minorități etnice și confesionale care și-au arătat loialitatea, dar și cu respirația universală a mult invocatului Creștinism. 

– Naționalismul AUR-ului este o simplă proiecție, manieră frauduloasă de închipuită, dar conștient promovată interpretare a istoriei, cu nimic diferită de viziunea comunistă a succesiunii etapelor eroice care a condus cu valoare de lege a naturii la "victoria" pe tancuri a dictaturii proletariatului.

– A făcut, în consecință, din izolaționism – că, de fapt, la asta se reduce trâmbițatul suveranism – o doctrină prin care nu doar că ignorăm entuziast timpul și harta în și pe care suntem, dar prin care nu ținem cont nici măcar de interesele noastre pragmatice, legitime.

– Tot pe cale de consecință, are un afect profund anti-european, anti-UE, cu toate că manipulează diaspora românească aflată la lucru și în căutarea unui trai mai bun tocmai în virtutea deschiderii de către UE a pieței muncii în ciuda rezistenței unor state membre.

– Invocarea momentului de rătăcire ideologică al UE – vedem deja că, plecând din SUA, lucrurile iau o altă întorsătură, lumea săturându-se de cultura woke – nu este nici pe departe apanajul AUR, ci preocupă pe toți oamenii cu scaun la cap, dar care nu se lasă pentru asta înregimentați.

– Discursul economic revendicativ – Jos hoții! sau România românilor! – este vădit dușmănos față de capital, cel care, cu câștigurile permise tot de noi, a investit și a împins țara înainte, inclusiv cu fonduri UE, în chip vizibil, chiar dacă bunăstarea este încă inegal redistribuită, conform vârstei sociale pe care o avem.

– Atașamentul afișat față de Biserică și, simetric, delirul aur-ist al unor clerici, formează la un loc ingredientul cel mai toxic pentru Ortodoxia românească deschisă, articulată secular prin includere, nu prin excludere, prin simț al universalității, iar nu prin provincialism, specificul fiind opusul obsesiei, cum tot astfel iubirea nu este celălalt nume al maniei. 

Bine, atunci? Rămâne valabil ce spun de, iată, multă vreme: oameni cu valori și principii este bine să fie în formele politice de organizare ale tuturor marile curente politice, una dintre marile ispite evitate la limită în ultimele decenii fiind tocmai apariția unui Partid Ortodox Român. Ne-a ferit Dumnezeu de așa ceva, dar ne încearcă acum prin zlatauștii minciunii întunecate, fără sclipire și fără duh. Cine, furat de val, se logodește acum cu AUR va descoperi curând că poartă pe deget o verighetă falsă, oxidată. 

Doxa!