Cine a fost lumpenul Ieronim Zaharov, primul arhiepiscop roșu al Chișinăului. Înaintașul KGB-istului Vladimir și al tuturor bărboșilor FSB-iști care conduc Biserica teroristă Rusă din Basarabia noastră. A hirotonit zeci de așa-ziși ”clerici”, cu toții ruși, deși aceștia erau nebotezați, necreștini, necatehizați, atei și batjocoritori ai celor sfinte

Doctor în filologie, etnolog, traducător, scriitor și publicist, Gheorghiță Ciocioi amintește, pe Facebook, cine a fost înaintașul KGB-istului Vladimir Cantarean și al tuturor bărboșilor FSB-iști care conduc Biserica teroristă Rusă din Basarabia noastră, ascultând orbește poruncile Kremlinului:  e vorba despre Ieronim Zaharov, primul arhiepiscop roșu al Basarabiei, un românofob agresiv pe care rușii îl consideră acum ”sfânt”. Instalat, la 31 decembrie 1944, în Chișinău, moscovitul Ieronim va bate cu pumnul în masa patriarhului de la București, solicitând ca preoții basarabeni refugiați în România din dreapta Prutului să nu fie primiți în sânul Bisericii Ortodoxe Române, ci trimiși în URSS (unde îi aștepta Gulagul). 

”Arhiepiscopul roșu trimis pe Bâc va hirotoni, altfel, 94 de clerici în 1945. Aproape 800 de preoți se credea că fugiseră peste Prut. Majoritatea celor hirotoniți nu erau localnici, făcând parte din administrația sovietică bolșevică venită în Basarabia. Sătenii basarabeni se vor plânge că noii slujitori erau chiar nebotezați, necreștini, necatehizați, atei, batjocoritori ai celor sfinte. Vor scrie depeșe. Din puțin peste 200 de preoți, 100 erau hirotoniții / oamenii noului arhiepiscop roșu. Stăpâni ai Bisericii Basarabiei”, explică Gheorghiță Ciocioi ale cărui comentarii le prezentăm în cele ce urmează: 

(Ieronim Zaharov, primul arhiepiscop roșu al Basarabiei)

”Canonicul înaintaș al lui Marchel, Vladimir și a toată conducerea rusă a Bisericii muscalilor din Basarabia 

Candidat la sfințenie – cu 800 de preoți basarabeni refugiați în România. Îi socotea pe toți aceștia hoți și tâlhari...

E întâiul arhiepiscop roșu al Basarabiei. După ultima invazie din Răsărit. Socotit un neomartir / nou-mucenic. Un „aducător al Moldovei" în „canonica" Biserică Rusă. În fine, și celebrul vlădică Pavel Lebedev (cel cu arderea cărților românești în sobele arhiepiscopiei Chișinăului și înlocuirea lor cu altele rusești) e socotit un „predicator de elită" și „luminator al Basarabiei" în enciclopediile rusești. Gata, de asemenea, de sinaxar.

Ieronim Zaharov s-a născut la Moscova, fiind o vreme lucrător în cadrul unui departament legat de instrucție și învățământ al Armatei Roșii. Va ajunge monah „de top". Pe lângă un mitropolit sovietic. Cleric mai apoi. Viață civilă, lucrător (nu se știe exact în ce calitate, cu toate primenirile biografiei martirice) la un canal către Marea Albă. Va fi chemat într-o noapte, subit, pe timp de război, și îmbrăcat în haine de ierarh. La Moscova. Trimis la Chișinău pe 31 decembrie 1944. Ca arhiepiscop. Va trata cu patriarhul Nicodim, din partea lui Akeksei al Moscovei, „revenirea arhiepiscopiei Chișinăului sub jurisdicția Bisericii Ruse".

Ieronim „al Chișinăului" îi va bate cu pumnul în masă patriarhului de la București: clerul basarabean refugiat în România să nu fie primit în Biserica Ortodoxă Română, ci trimis în URSS. Într-o scrisoare din 20 mai 1945, patriarhul Nicodim va promite patriarhului Aleksei, în urma tratativelor cu Ieronim, că va depune toate eforturile pentru a restitui „bunurile bisericești luate de clericii din Basarabia refugiați în România“: „Am aflat prea târziu despre unele fapte petrecute în timpul războiului, pe care le regretăm și pentru care ne întristăm sincer", scrie Nicodim. Recunoașterea „revenirii eparhiei Chișinăului sub jurisdicția Bisericii Ruse", după ruși, e considerată a fi un mare merit al lui Ieronim, muscalul uns pe nepusă masă ca arhiepiscop de Chișinău. „Canonicitatea restabilită" ar fi fost confirmată de patriarhul Nicodim în 1946 la Moscova.

Arhiepiscopul roșu trimis pe Bâc va hirotoni, altfel, 94 de clerici în 1945. Aproape 800 de preoți se credea că fugiseră peste Prut. Majoritatea celor hirotoniți nu erau localnici, făcând parte din administrația sovietică bolșevică venită în Basarabia. Sătenii basarabeni se vor plânge că noii slujitori erau chiar nebotezați, necreștini, necatehizați, atei, batjocoritori ai celor sfinte. Vor scrie depeșe. Din puțin peste 200 de preoți, 100 erau hirotoniții / oamenii noului arhiepiscop roșu. Stăpâni ai Bisericii Basarabiei.

În 1947, pe 13 ianuarie, Ieronim va fi retras de la Chișinău pentru incapacitatea de a stabili contacte cu restul clerului nehirotonit de el și cu localnicii. Dar și pentru abuzuri financiare (în clamatul surghiun de la Marea Albă lucrase inclusiv la un birou financiar-economic, deh! ). Va pleca spre alte zări ale măreței URSS. Tot ca vlădică. Barba chiar îl recomanda de acum. 

Da, sfinții ruși...”.