EXCLUSIV Obstacolele din calea confiscării activelor rusești cu scopul sprijinirii Ucrainei - un amalgam de factori de ordin birocratic, economic și politic. Detalii concrete despre birocrația excesivă de la nivelul lumii occidentale. Ce ar trebui să facă ucrainenii / Anna Neplii

Ucraina, prin conducerea sa politică, dar și prin cetățenii obișnuiți, solicită Occidentului, de aproape doi ani, să confiște bunurile rusești din străinătate.

La început, au existat pași într-o asemenea direcție din partea aliaților Ucrainei, dar cu timpul procesul a încetinit. Însă, în condițiile în care rusia continuă să sporească producția militară, chestiunea confiscării bunurilor rusești din străinătate are un grad foarte ridicat de relevanță. 

"Elitele și conducerea rusiei sunt indiferente față de viețile umane, însă, mai presus de orice, nu sunt indiferente față de bani. Pierderea bunurilor va fi cel mai dureros lucru pentru ei. Vor simți adevărata putere a comunității internaționale și vor vedea că omenirea este mai puternică decât teroarea", a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski într-o postare pe Twitter de la începutul lunii ianuarie a anului curent. 

Potrivit Bloomberg, ca un răspuns, administrația președintelui american Joe Biden a precizat că Statele Unite lucrează la formarea unui consens între Casa Albă și Capitoliu cu privire la necesitatea luării unei decizii referitoare la confiscarea bunurilor rusești în interesul Ucrainei. Mai mult, această decizie e considerată de politicieni drept una dintre componentele strategice pentru victoria Ucrainei.

Practic, vorbim despre rezerve în cuantum de 300 de miliarde de dolari ale Băncii Centrale a federației ruse. Rezerve a căror confiscare a devenit principalul plan politic pentru 2024 în ceea ce privește confruntarea cu rusia.

Deja, în data de 24 ianuarie, la Washington, Comisiile pentru Afaceri Externe ale Senatului și Camerei Reprezentanților au aprobat un proiect de lege care ar urma să deschidă calea confiscării bunurilor rusești și transferului acestora în Ucraina pentru restaurare.

Dacă proiectul de lege va trece de cel mai important vot în Senat și Camera Reprezentanților și va fi semnat de către președintele american Biden, acesta va permite prima confiscare de către SUA a activelor unei țări cu care nu se află în război.

Se cunoaște faptul că în urma aprobării proiectului de lege în Comisiile pentru Afaceri Externe ale Senatului și Camerei Reprezentanților, congresmenii au transmis că administrația Biden susține proiectul de lege.

Statele Unite dețin în prezent active ale băncii centrale ruse într-un cuantum situat între cinci și șase miliarde de dolari, pe care le-au înghețat în februarie 2022. Aceste acțiuni au fost realizate în coordonare cu parteneri din Europa, Canada și Japonia. Cu toate acestea, grupul G7 nu a ajuns încă la un consens cu privire la utilizarea activelor rusești înghețate pentru a reconstrui Ucraina.

Textul proiectului de lege notează că puterea executivă trebuie să confirme Congresului că se coordonează cu partenerii din G7 și alte foruri cu scopul de a lucra coordonat la procesul de confiscare a bunurilor rusești pentru restaurarea Ucrainei.

"Însuși textul proiectului de lege precizează clar necesitatea unei acțiuni multilaterale, nu numai la nivelul G7, ci menționează și Australia și alte câteva țări în care există active rusești", a declarat senatorul democrat Ben Cardin, președintele al Comisiei pentru Afaceri Externe. 

"Trebuie să facem această adăugire. Ucraina trebuie să beneficieze de asta. Este o chestiune de supraviețuire. Acest proiect de lege reprezintă o modalitate de a pune mai multă presiune asupra rusiei pentru a-și retrage trupele și a-și asuma responsabilitatea pentru pagubele cauzate", a adăugat Cardin.

Astfel, pare că ne-am întors la stadiul în care ne aflam în mai-iunie 2022, atunci când confiscarea părea o chestiune de săptămâni sau luni.

Și, într-adevăr, această perspectivă a devenit cu siguranță mai realistă în prezent, dar nu mai facilă. Asta întrucât mecanismele juridice care pot fi aplicate, și anume contramăsurile în temeiul dreptului internațional, sunt mai mult sau mai puțin evidente. Proiectul de lege american privind confiscarea bunurilor REPO ale federației ruse (depus în data de 15 iunie 2023) se bazează pe ideea aplicării acestora. Este vorba despre contramăsurile propuse într-un memorandum non-public de către o grupare de avocați internaționali cunoscuți conduși de Dapo Akande și Philip Sands.

Cu toate acestea, nu trebuie să presupunem că situația politică și birocratică este clară și previzibilă, respectiv fără ambiguități.

Principalele obstacole în calea confiscării

Primul obstacol constă în identificarea liderului în procesul de confiscare. În timp ce Bruxelles-ul se așteaptă ca SUA să conducă procesul, oficialii americani indică UE ca fiind cel mai mare administrator al activelor rusești înghețate.

Abordarea cu pricina e cauzată de faptul că toată lumea se teme de repercusiuni pentru propriile monede și economii ca urmare a acestei decizii.

Dezbaterea purtată cu privire la consecințele unei astfel de măsuri a dus la o discuție interesantă în spațiul public, purtată de la distanță, între doi laureați ai Premiului Nobel în economie. Laureatul din 2003 Joseph Stiglitz a susținut public confiscarea bunurilor rusești. Dar câștigătorul din 2013, Robert Schiller, a avertizat împotriva unei astfel de mișcări tocmai din cauza posibilelor consecințe economice globale.

Mai mult, Banca Centrală Europeană din UE este principalul oponent instituțional nu numai în cazul confiscării activelor rusești, ci și al scenariilor mai blânde de operare a acestora, adică transferarea veniturilor provenite din active în Ucraina sau impozitarea lor. 

Motivele acestor poziționări reticente nu sunt doar de ordin juridic, ci și economic. Banca centrală a UE se teme de pericolul ieșirilor de capital și de subminarea statutului euro și al dolarului ca monede de rezervă.

Al doilea obstacol în calea confiscării bunurilor rusești este contextul politic al anului electoral 2024.

Congresul SUA se teme să aprobe proiectul de lege REPO, pentru a nu-i da eventual puteri sporite lui Donald Trump dacă va fi ales președinte.

Uniunea Europeană se confruntă, la rândul ei, cu alegeri dificile pentru Parlamentul European, respectiv cu viitoarea președinție pe care Ungaria o va deține la nivelul Consiliului UE. 

O astfel de incertitudine politică duce la îngrijorări cu privire la luarea deciziilor. În același timp, amânarea unor astfel de decizii va duce, la rândul său, la consecințe.

În cele din urmă, al treilea obstacol constă în faptul că scenariul principal ce prevede ca Ucraina să primească despăgubiri nu se referă la resortul confiscării, ci la plata voluntară a despăgubirilor de către federația rusă.

"Reafirmăm că, în conformitate cu sistemele noastre juridice, activele suverane ale rusiei ce se află în jurisdicția noastră vor rămâne înghețate până când rusia plătește pentru daunele pe care le-a cauzat Ucrainei", este scris în Declarația G7 de la Vilnius (12 iulie 2023).

Aceeași teză se repetă constant în varii declarați privind soarta bunurilor rusești. Este însă clar că o astfel de perspectivă e nerealistă. Dar această abordare înseamnă totodată că decizia de confiscare va fi luată probabil de aliații Ucrainei numai după refuzul definitiv al federației ruse de a acorda compensații în mod voluntar. Prin urmare, acest refuz trebuie neapărat consemnat în cursul unei negocieri politice. 

Și aici există o nuanță - chiar și cea mai politică soluție e posibil să nu fie suficientă.

Ce se întâmplă după confiscare?

Pe lângă decizia politică de confiscare a bunurilor, stadiul de implementare a acestei decizii este, de asemenea, critic. Trebuie să înțelegeți că nu va fi automat și rapid.

Această tendință poate fi analizată prin prisma activelor care ar fi trebuit să fie transferate deja în Ucraina.

De exemplu, în iunie anul trecut, premierul canadian Justin Trudeau a promis că va transfera în Ucraina o aeronavă AN-124 aparținând companiei aeriene ruse Volga-Dnepr și situată pe aeroportul Toronto-Pearson. Dar avionul nu a fost încă confiscat. Motivul formal constă în lipsa unui recurs al ministrului canadian de Externe Melanie Jolly la Curtea Supremă a provinciei Ontario cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra aeronavei către Guvern.

Prin urmare, în decembrie 2023, Volga-Dnepr a contestat la Curtea Federală a Canadei sancțiunile impuse de Guvernul canadian. Unul dintre motive a constat în lipsa de răspuns a Guvernului la scrisoarea prin care compania aeriană a cerut ridicarea sancțiunilor. 

Un alt exemplu, la rândul său sugestiv, este transferul în Ucraina în luna februarie 2023 a 55,4 milioane de dolari confiscați de Statele Unite de la oligarhul rus Konstantin Malofeev. Până acum, acesta este singurul precedent când decizia a avut loc, însă în cadrul unei lungi proceduri, întrucât banii fuseseră confiscați încă din luna aprilie 2022. 

Pe cale de consecință, având în vedere birocrația de la Bruxelles și Washington, procedurile formale pentru confiscarea și transferul activelor Băncii Centrale a federației ruse către Ucraina nu vor fi ușoare.

Dar șansele ca bunurile rusești să fie totuși confiscate sunt foarte mari. Cu toate acestea, în cel mai bun caz, aceasta este o perspectivă pe termen mediu, iar transferul acestora în Ucraina sau folosirea lor în avantajul nostru poate dura și mai mult.

Ce ar trebui să facă ucrainenii și la ce să se aștepte?

Experiența arată că așteptările mari cu privire la viteza procesului, respectiv neluarea în calcul a complexității acestuia și a pașilor necesari pot deveni o problemă pentru comunitatea ucraineană.

Astfel, este important să ne gândim la un plan care să ofere o înțelegere realistă asupra a ceea ce ar trebui făcut și asupra așteptărilor privind procesul de confiscare a bunurilor rusești și de utilizare ulterioară a acestora pentru compensarea Ucrainei.

În primul rând, un astfel de "manifest" pentru confiscarea bunurilor rusești ar trebui să includă declararea și apărarea lipsei de alternative la luarea unei astfel de măsuri, precum și construirea unei strategii în care deciziile în această chestiune să fie definitive.

Prin urmare, este important să se definească cu claritate scopul unei astfel de confiscări.

Dacă mai devreme era vorba doar despre compensarea pierderilor cauzate de agresiunea federației ruse, acum vorbim și de finanțarea nevoilor economice și militare curente. 

Definirea scopului va permite atât construirea unei comunicări publice și diplomatice consecvente, cât și planificarea mai eficientă a utilizării în interesul Ucrainei a bunurilor confiscate.

Este important să ne concentrăm nu numai asupra deciziei de confiscare a bunurilor, ci și asupra planului de acțiuni și măsuri ulterioare pentru utilizarea și transferul acestora în Ucraina. Acest lucru va economisi timp semnificativ în etapele următoare. Pentru că, în mod inevitabil, va fi nevoie de timp pentru a se trece prin proceduri formale și a depăși barierele, precum cele create în prezent de susținătorii lui Trump din Congresul SUA sau ai lui Orban din cadrul UE.

În acest proces, este important să se lucreze în continuare la stabilirea unui mecanism internațional de compensare. Mecanism în cadrul căruia se vor efectua compensații pentru pierderile determinate de agresiunea rusă și care poate deveni o platformă instituțională de utilizare a bunurilor confiscate.

Pentru a evita dezamăgirile, este important să fie planificată utilizarea acestor active într-un interval de timp realist, adică pe termen mediu și lung. De asemenea, această abordare va duce la evitarea crizelor în relațiile cu aliații privind ritmul insuficient de rapid al luării deciziilor.

Acești pași reprezintă doar componentele principale ale unui proces lung și complex care necesită implicare maximă și muncă minuțioasă la toate nivelurile. Dar conștientizarea și acceptarea faptului că procesul de confiscare a bunurilor rusești nu va fi ușor și rapid este unul dintre pașii principali.