Fixația UE privind chestiunea persoanelor cu diferite orientări sexuale, libertatea alegerii genului, de parcă ar fi o marmeladă pe raft, dar mai ales privind obligativitatea ca toate acestea să le fie explicate copiilor de la cât mai fragedă vârstă - toate nu fac altceva decât să alimenteze copios și fără nuanțe posibile agenda suveranistă, putinistă etc.
Dar dincolo de războiul hibrid în toiul căruia ne aflăm, o asemenea obsesie scoate în evidență că majoritatea nu contează, că minoritatea, oricare ar fi ea, nu este doar luată în serios, ceea ce este moral și legal în regulă, dar că are privilegiul ocupării scenei publice, contrastând cu manifestările pro life etichetate drept extremiste.
Sunt multe șantiere unde UE are nevoie de reparații, de renovări până la cărămida fondatoare: de la prerogativele diverselor instituții la consensul privind deciziile și de la gradul de (ne)reprezentare a cetățenilor de către europarlamentari la mandatul democratic dat șefilor de stat și de guvern care ne hotărăsc destinul.
Social-teologic, cred că altele ar trebui să fie preocupările: de la unitatea/integrarea serviciilor sociale la convergența economică și de la politici industriale coerente la marile proiecte comune în materie tehnologică, astfel încât ziua de mâine, metaforic și nu prea, să nu ne găsească în fața SUA, dar și a Chinei, în... fundul gol.
EVROPA!