Dan Alexe a devenit un soi de Napoleon Săvescu al dacopaților

De mai multă vreme sunt tras de mânecă să intru și eu în vălmășagul stârnit de cea mai recentă carte a lui Dan Alexe. Nu prea am ce căuta eu acolo, văd că Andrei Pogăciaș se descurcă și singur.

Despre priceperea lui Dan Alexe în ale istoriei am scris cu mulți ani în urmă, pe când omul avea păreri despre stela funerară a romanului care l-a decapitat pe Decebal – în condițiile în care omul nu văzuse nici măcar o fotografie a monumentului respectiv. Adică, omul trăgea niște concluzii în baza unor interpretări ale unei imagini pe care nu o văzuse, eu i-am pus la dispoziție o fotografie care contrazicea aiurelile lui. Nu mai discutăm de bibliografia respectivei stele funerare, Dan Alexe habar nu are de așa ceva – și nici nu-l interesează, el știe că exista o poliție imperială a monumentelor în Imperiul Roman. Pare-mi-se că a și publicat respectivele aiureli în prima lui carte despre daci.

În sfârșit, tot îndemnat de unii și alții am ajuns pe pagina lui Dan Alexe, rău de dă prin gard ca de obicei, niște ad hominem la Pogăciaș, aruncă cu adverbe și adjective, spectacol de soi. Și tot foiletând prin postări ajung la o manifestare de delirium tremens: Dan Alexe ne dezvăluie că tăblițele de la Tărtăria de fapt provin din colecția Zsofiei Torma și au fost strecurate în săpăturile arehologice de la Tărtăria ca un fel de glumă a arheologului Nicolae Vlassa.

Din nou, Dan Alexe aleargă în contrasens cu bibliografia, de fapt nu în contrasens, omul nici măcar nu e coplanar, a sărit direct în a cincea dimensiune. Cine și-a bătut capul să citească articolele serioase despre tăblițele de la Tărtăria își dă seama mintenaș că Dan Alexe a ajuns la faza în care parcă nu ar mai vrea să bea – dar trebuie. Cu dibăcia ageră care îl caracterizează o strecoară pe misterioasa Zsofia Torma în ecuație, fără să explice despre cine e vorba. (Dan Alexe ne zice că tăblițele de la Tărtăria ar fi de fapt sumeriene, iar baroneasa Torma le avea în colecția sa, ajunsă la Institutul de Arheologie din Cluj, de unde au fost sustrase și introduse fraudulos în săpăturile arheologice de către Nicolae Vlassa).

Cum ziceam, Dan Alexe lasă de-o parte niște mici detalii despre Zsofia Torma. Doamna în cauză a fost o arheoloagă diletantă din Ardeal în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe moșia ei au fost descoperite niște situri neolitice care au furnizat sute de fragmente ceramice pline de inscripții extrem de asemănătoare cu cele de la Tărtăria. Zsofia Torma a încercat să le descifreze, presupunând că e vorba de o scriere, a fost în corespondență cu tot felul de arheologi ai vremii, inclusiv cu șarlatanul de Schliemann. Că Zsofia Torma încerca să citească texte pe cioburi de ceramică din neolitic nu reprezintă o problemă pentru mine cel puțin, e vorba de epoca romantică a arheologiei și descifrărilor de limbi antice, doamna își dorea și ea să descifreze o limbă necunoscută.

Ce vreau să spun: chiar dacă (prin absurd!) tăblițele de la Tărtăria ar proveni din colecția Zsofiei Torma, în realitate ele și-ar avea originea cel mai probabil tot în Transilvania, fiind descoperite pe moșia doamnei. (Există bineînțeles și varianta în care doamna respectivă chiar avea în colecție niște tăblițe autentice din Sumer).

În orice caz, dezvăluirea lui Dan Alexe nu conține nici o dovadă care să-i întărească spusa. Este cel mult o ipoteză prezentată cu dibăcie, o opinie prezentată drept realitate. Dar asta nu este tot. Amicul Dan Alexe ne prezintă această istorioară într-o cheie conspiraționistă: toată lumea avizată știe că ceea ce spune el este adevărat, însă toți se străduie să ascundă adevărul. Iar aici Dan Alexe devine un soi de Napoleon Săvescu al dacopaților, induce ideea că ar exista o conspirație menită să ascundă adevărul despre tăblițele de la Tărtăria - el fiind cel care ne dezvăluie o taină ferecată de niște răuvoitori. Practic a parcurs cercul complet din a cincea dimensiune.