Episodul Mineriada și cum ne-a fost furat viitorul

Revoluția din 1989 a reprezentat primul pas către un vis al libertății, al egalității de șanse și al democrației.

În zorii anului 1990, românii și-au pus speranța într-un viitor mai bun și mai prosper, după decenii de opresiune comunistă, de lipsuri și sărăcie, într-o societate în care doar elita comunistă avea acces la mâncare de calitate, la locuințe încălzite iarna și la bunăstare materială. Sistemul nu îți permitea să evoluezi decât dacă erai „de-al lor”.

În primele zile ale Revoluției, unul dintre comuniști, beneficiarul tuturor privilegiilor pe care le oferea sistemul, s-a poziționat drept „salvator al poporului”, iubitor al democrației și „revoluționar”. În același timp, dădea telefoane disperate la Moscova pentru a solicita „ajutor” în vederea înăbușirii revoltei din România. Vorbim despre Ion Iliescu, un personaj care a marcat decisiv perioada postrevoluționară prin mai multe acțiuni menite să păstreze puterea în anumite cercuri provenite tot din rândul fostei nomenclaturi comuniste.

În realitate, Revoluția din 1989 a fost deturnată de vechii comuniști, membri ai vechii elite, care s-au transformat peste noapte în „luptători pentru democrație”.

La doar câteva luni după Revoluție, tinerii, studenții și, în general, oamenii educați ai vremii și-au dat seama că tranziția către democrație fusese confiscată de aceiași nomenclaturiști privilegiați ai comunismului, care nu făceau decât să mimeze reforma sistemului.

În acest context, au început protestele din București, în aprilie 1990. În iunie 1990, lucrurile au culminat cu Mineriada desfășurată între 13 și 15 iunie.

Acum 36 de ani, liderul FSN, Ion Iliescu, fost membru al elitei Partidului Comunist, care se prezenta drept un lider revoluționar, dar care, în realitate, a încercat să îi mențină la putere pe oamenii vechiului regim, a chemat minerii în Capitală pentru a lupta împotriva „teroriștilor”.

În primii ani ai democrației, tinerii și studenții protestau deoarece știau că Revoluția din 1989 fusese deturnată de aceiași vechi comuniști, care se prezentau dintr-odată drept „eliberatori”. Astfel, protestatarii au cerut o tranziție autentică și o clasă politică complet nouă.

Însă, minerii au fost chemați să înăbușe acele proteste și au făcut-o prin forță brută. În urma acestei intervenții au rezultat morți și răniți, iar, poate cel mai grav, a fost eliminată șansa unei reforme reale a statului, cu o clasă politică fără legături cu comuniștii și PCR, cu oameni fără carnet de partid și cu o viziune autentic occidentală.

Au rămas astfel vechile metehne, „pudrate” ușor cu „niște democrație”: am primit dreptul la liberă exprimare, la a spune ce gândim, țara s-a deschis către Vest și către investițiile străine, dar mentalitatea a rămas în mare parte neschimbată și a modelat generațiile care au urmat în politică și în administrația țării.

Cazul „Mineriadei”, încă nerezolvat de sistemul nostru de justiție, a reprezentat un moment de cotitură în perioada postcomunistă. O reformă profundă a statului român nu a avut loc niciodată. A existat doar o tranziție lentă de la comunismul autentic la un socialism mai moderat, în cadrul căruia fosta elită comunistă a jefuit și și-a împărțit în rândurile sale bogățiile acestei țări.

Până în ziua de astăzi, simțim nedreptățile comise în timpul zilelor Mineriadei și tragem ponoasele unei tranziții incomplete către un stat democratic autentic.

Vedem că promovarea oamenilor în poziții-cheie nu se face pe baza meritocrației, ci, în continuare, pe baza carnetului de partid, a apartenenței la anumite structuri și a gradului de „complianță” față de acestea.

Jocurile continuă să se facă în spatele scenei, iar țara este condusă într-un mod opac de către oameni cu o calitate morală și profesională adesea îndoielnică.

Acele zile critice din iunie 1990 se resimt și astăzi în modul în care se face politică în România, atât în tipul de oameni care au fost promovați și ajutați să ajungă în prim-plan, cât și în nivelul scăzut de încredere pe care românii îl au în autorități.

Ilaș Diana Gabriela s-a născut și a crescut în Timișoara. Este medic rezident anul IV Medicină Internă și consilier local în comuna Cenei, Timiș. S-a remarcat, printre altele, ca prim-autor al unei revizuiri sistematice și meta-analize dedicate detecției precoce a leziunii miocardice și stratificării de risc pe baza biomarkerilor, publicată în revista internațională LabMed. E coautoare a mai multor articole indexate internațional în domeniul oncologiei mamare (indici inflamatori sistemici, inteligență artificială în mamografia 2D, rolul citokinelor, corelarea scorurilor BI-RADS cu rezultatele histopatologice). Interese ei profesionale sunt axate pe integrarea cercetării în practica medicală și pe dezvoltarea serviciilor medicale la nivel comunitar.