"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Lovitura de stat din Decembrie 1989 era să se încheie cât se poate de nefericit pentru inițiatorii săi – grupul de putere format în jurul kaghebistului Ion Iliescu și zecile de generali spioni GRU reactivați de ”copilul” renegat al lui Ceaușescu în primele ore de după preluarea puterii.
După ce a respins, în data de 23 Decembrie 1989, invazia sovietică solicitată de Iliescu cu titlu de ”sprijin militar împotriva teroriștilor”, refuzând accesul coloanelor de blindate masate la punctele de trecere a frontierei române, generalul Ștefan Gușă, șeful de Stat Major al Armatei, a luat decizia de a-l aresta pe Ion Iliescu, ca urmare a revelațiilor avute pe parcursul ”Nopții Generalilor”.
Mărturia aparține chiar Generalului Magistrat Cătălin-Ranco Pițu (foto), fost șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, omul care i-a trimis în judecată pe Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu și de numele căruia este legat rechizitoriul dosarului „Revoluției”.
”Măi Ștefane, noi am hotărât că ești obosit și că trebuie să iei o pauză”
”Generalul Gușă Ștefan, care a tratat situația ca fiind una deosebit de periculoasă. A luat legătura cu cei de pe frontieră și le-a dat ordin ca, în cazul în care acele efective (n.r – de trupe sovietice, chemate în ajutor de Ion Iliescu) ar urma să intre pe teritoriul României, să se deschidă focul ca împotriva unui inamic care pătrunde în mod ilegal cu tehnică și oameni pe teritoriul României (...) La momentul respectiv, generalul Gușă încă era șef de stat-major. Armata îl iubea, era un militar respectat de trupă, deși era un comunist convins, dare asta n-are legătură. Important este că era un profesionist și în același timp, un om iubit și respectat de către trupă și ordinul lui s-a executat iar pe frontiera de est nu s-a permis trupelor să pătrundă pe teritoriul României. Sovieticii nici nu au mai insistat, au văzut că sunt refuzați și s-au retras într-un mod pașnic. Pe de alt ă, pe de altă parte, sovieticii îl recunoșteau pe generalul Gușă la momentul respectiv ca fiind suprema autoritate pe linie operativ militară. S-au purtat și discuții telefonice în mod direct între Generalul Gușă și omologul lui din URSS, generalul Moiseev, care era șeful statului major, de altfel ei se cunoșteau pentru că România să nu uităm că era parte a Tratatului de la Varșovia din perspectivă militară iar noi colaboram la modul profund, cu toate armatele blocului de est, inclusiv cu sovieticii”, a descris, în cadrul emisiunii ”Reflector Podcast”, Cătălin Ranco Pițu, preambulul conflictului dintre Gușă și Iliescu.
”La data de 27 decembrie, Ion Iliescu l-a chemat pe generalul Gușă și a spus ceva de genul ”Măi Ștefane, noi am hotărât că ești obosit și că trebuie să iei o pauză” și l-au trimis la Cluj Napoca, adică l-au înlăturat de la locul de unde putea să însemne ceva din perspectiva comenzii militare? Am discutat despre acest aspect, inclusiv cu fostul președinte Iliescu, informal, pentru că nu a vrut să dea nicio declarație oficială. Și-a menținut poziția conform căreia, într-adevăr, a considerat că Gușă era obosit și că, în același timp, venind de la Timișoara, unde comportamentul lui ar fi fost unul dubios, a decis că e mai bine să-l trimită la Cluj Napoca, la periferia comenzii militare. Dar, dacă ar fi făcut acest lucru cu toți cei care erau obosiți în decembrie 89 sau care manifestaseră comportamente dubioase la Timișoara, ar fi trebuit să o facă și cu Generalul Chițac, de exemplu, care personal s-a implicat în represiunea de la Timișoara și pe care Ion Iliescu l-a pus ministru de interne imediat, recompensându-l parcă pentru comportamentul criminal”, a menționat Cătălin Ranco Pițu.
”Gușă și-a manifestat intenția de a-l aresta pe Ion Iliescu, dar acesta a aflat!”
”Generalul gușă a fost incomod pentru Ion Iliescu și pentru cei care au preluat puterea în decembrie 89. Au fost administrate probe (n.r – în Dosarul Revoluției) care arată chiar că generalul Gușă la un moment dat și-a manifestat intenția de a aresta pe Ion Iliescu și anturajul lui undeva în data de 24 decembrie. Intenția nu s-a materializat, Ion Iliescu a fost informat despre gândurile generalului Gușă și toate aceste conduite concrete ale generalului au dus spre izolarea lui la Cluj Napoca.
Ion Iliescu a vrut, în opinia mea, să scape de el, ca fiind un personaj incomod și a făcut-o. Iar faptul că a putut să-l deposedeze de funcția de șef de stat major și să-l trimită la Cluj Napoca demonstrează încă o dată în plus că Ion Iliescu avea inclusiv puterea militară în stat. Pentru că începând cu 22 decembrie, este un lucru foarte important de spus, Ion Iliescu a devenit și șeful Consiliului militar superior. El a spus asta în comunicatul CFN din 22 seara. Că preia întreaga putere în stat, inclusiv cea militară, că FSN se bazează pe armată, care înglobează toate forțele militare ale României, și că operațiunile militare sunt coordonate de nou înființatul Consiliu militar Superior, Șeful Consiliului militar superior fiind începând cu prima secundă Ion Iliescu. În felul acesta, Iliescu a devenit succesorul lui Nicolae Ceaușescu și, în calitatea de comandant suprem al forțelor armate, s-a implicat în decizii militare, a instituit prin semnătură proprie tribunale militare excepționale, printre care și pe cel de la Târgoviște, a demis generali, printre care și pe Generalul Gușă și a readus din rezervă generali colaboratori GRU. Este o listă cu 42 de generali reactivați atunci în decembrie 89, cu toții fiind dovediți ca fiind colaboratori GRU”, a declarat Generalul Magistrat Cătălin-Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
