"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
La 34 de ani de la căderea comunismului a devenit - ne spun, cu o doză robustă de neverosimil, sondajele de opinie - din ce în ce mai mai puțin nefiresc să apară narațiuni publice capabile să aducă osanale comunismului.
Nu cred că mă înșel prea mult dacă afirm că o anumită parte a societății resimte și exersează o reală stare de disconfort existențial în realitatea socio-economică și politică a României anului 2023. O invalidare și o inadecvare a cetățeanului relative la propria lui existență, pe zi ce trece mai precară economic, din ce în ce mai problematică atunci când vine vorba despre drepturi și libertăți individuale, din ce în ce mai închistată în frici postpandemice și anxietăți apocaliptice induse și autoinduse pe fondul violului militar al Rusiei săvârșit în Ucraina și al ambiguităților nefaste ale Occidentului faţă de acest viol.
Fără doar și poate, maselor le place să trăiască vieţi neutre. Masele vor să fie "lăsate în pace". O pace vecină cu mediocritatea, supraviețuirea per se și, vai, cu lașitatea, atitudini care pot prevesti cu reală robustețe cedarea în față încarcerării și a autoritarsimului. Masele nu îmbrăţişează ca modus vivendi nici eroismul, nici etică, nici intransigenţele morale, nici opoziția militantă față de abuzurile autorităților, ci mai degrabă acomodarea cu ele. În condițiile unei societăți în care mecanica democratică, statul de drept, economia de piață, se află sub asaltul paradigmei maximale de partid și de stat, doar individualităţi considerate de vulg ca fiind exaltate îşi mai pot asuma asemenea paradigme incomode. Tragică stare de fapt!
În acest spațiu în care contemplăm siderați tabloul sumbru al Cetății românești, eșecul democrației reprezentative și al pieței libere apar ca fiind naturale, într-un scenariu concentraționar, cu final așteptat, instrumentat de nostalgii național-comuniste. Grotească stare de fapt!
S-a ajuns aici, pentru că victimele comunismului nu au fost validate nici social, nici politic și nici economic. Din contră! S-a ajuns aici pentru că adevărul obiectiv a fost profund relativizat încă din decembrie 1989, pe un plan de clivaj special creat pentru ca torţionarii şi profitorii comunismului să își poată perora... propriul "adevăr" . Unul artefactual, ticălos, mincinos. Primii ştiu care este adevărul. Cei din urmă, îl știu și ei dar li s-a permis de către puterea instalată printr-o formidabilă deturnare a Revoluției, să îl manipuleze grosolan.
În decembrie 1989, comuniştii au pierdut puterea politică şi economică iar neocomuniştii au… recuperat imediat puterea politică şi economică! Finanţele şi economia României au fost preluate de eşaloanele secunde ale PCR, UTC şi ale fostei Securităţi odată cu puciul mascat revoluționar al lui Ion Iliescu & Co.! Ştim asta! Disidenţa și opoziția românească – atât cât au fost – au pierdut lamentabil partida politico-economică în favoarea foştilor torţionari, securişti, nomenklaturişti, profitori cât şi a copiilor şi rudelor acestora. Din această perspectivă, lucrurile sunt tranşate, iar actualitatea distopică pe care o trăim cu toții sub guvernarea USL 2.0, mă scutește de alte comentarii.
Chiar dacă instituțional mimăm magistral, într-o năucitoare sarabandă a formelor fără fond, democrația reprezentativă, piața liberă, proprietatea privată, drepturile și libertățile individuale, România de astăzi este, de fapt, o țară ratată din perspectivă democratică și capitalistă, rezultatul eșecului istoric al eliberării ei din înregimentarea comunistă.
