Așa-zișii ”apărători” ai Bisericii

De la un timp este la modă ca terți să se declare a fi "apărători ai Bisericii". Biserica, lovită de ofensiva progresisto-neomarxistă, evidentă în ultimii ani și în societatea românească, s-a trezit brusc a fi luată sub "protecția" multora care propun lumii o rețetă de "apărare" a Bisericii cel puțin îndoielnică și scoasă din dinamica divin-umană a unei instituții lăsate nouă moștenire de însuși Hristos. 

Ceea ce mă frapează la acești "apărători" este însuși sentimentul de neîncredere și tonurile secularizante pe care le transmit mai mult ori mai puțin inconștient. Biserica nu poate fi apărată prin filetism, prin tradiționalism dezgolit de sensuri și valori și cu atât mai puțin printr-un discurs anti-sistem ascuns în spatele unei retorici cu aparență religioasă. Biserica este despre iubirea aproapelui, unitate, adevăr, împărtășire și lepădare de sine iar nicidecum despre protest, contestare socială și retorica negativistă. 

Pe mulți dintre cei care în ultimii ani se erijează a fi "apărători ai Bisericii" nu i-am văzut niciodată în marile bătălii din anii trecuți precum salvarea orei de religie în școală, Referendumul pentru Familie ori protejarea normelor morale creștine în fața asaltului noilor ideologii care doresc alungarea Lui Dumnezeu din cetate. 

Totuși cred, cu tărie, că înainte de a vorbi de apărarea Bisericii este nevoie de multă rugăciune, de cunoașterea Cuvântului Scripturii și de o viață spirituală asumată fără a epata și fără a face rabat de la principiile morale creștine care stau la temelia libertății moderne și a civilizației întemeiate pe drepturi personale și pe respectul pentru demnitatea ființei umane. Nu poate pretinde "a apăra" Biserica cineva care nu este în stare să se definească pe sine din perspectivă creștină ori care are impresia că religia este doar o formă de naționalism cu elemente "etno-folk".

Credința este infinit mai mult decât atât iar în timpuri de mari încercări și de tulburare pentru umanitate se cere a fi mărturisită și asumată cu voce tare! 

Biserica se apară prin valori care nu se ascund ci se afirmă, prin principii asumate public și prin înțelegerea unui lucru simplu: în tot ceea ce facem, oriunde am fi noi, să păstrăm gândul curat la Dumnezeu și să căutăm a găsi Voia Sa în tot ceea ce întreprindem; un creștin nu apără Biserica pentru voturi ori din datorie de serviciu, ci este în fiecare clipă gata să mărturisească Adevărul fără a aștepta vreo răsplată!