Cum îi insultă propaganda rusă pe mongoli, numindu-i ”sălbatici”, ”barbari” și ”primitivi”, deși Rusia (indiferent de măștile ei) n-ar fi fost niciodată posibilă fără moștenirea statală, militară și culturală a Hoardei de Aur. În comparație cu aceasta, așa-zisele ”principate rusești” păreau triburi din junglă

“Mongolia o țară frumoasă, dar sălbatică”. Rușii continuă să îi numească pe mongoli drept un popor sălbatic și necivilizat. Rusia și așa-zisa “egalitate” a popoarelor

“Mongolia este o țară de oameni nomazi pe care civilizația nu a schimbat-o aproape deloc. Există doar 30 de orașe și 3.315.000 de locuitori în sălbăticia mongolă. 1/2 din populație trăiește în capitala Ulaanbaatar. Globalizarea a adus în Ulaanbaatar zgârie-nori, iPhone-uri și mașini japoneze, dar mare parte din modul de viață tradițional mongol a rămas până în prezent” – așa sună un anunț de călătorie în Mongolia, publicat de agenția turistică rusă hebitravel.ru (detalii AICI).  

Aceste jigniri tipice pentru ruși nu se întâlnesc numai cu ocazia unor călătorii turistice organizate în Mongolia vecină, ci pretutindeni în societatea rusă, în mentalitatea și stereotipurile de factură sovietică ale rușilor. Ba chiar și cei pe care obișnuim să îi considerăm mai elevați dintre ruși – istoricii, în marea lor majoritate încă îi califică direct, ori lasă să se înțeleagă că mongolii nu ar fi decât niște "sălbatici" și "barbari", acuzându-i de soarta tragică a voievodatului medieval Moscovia și a altor principate răsăritene care vor fi numite, mult mai târziu, în istoriografia rusă, drept “cnezate rusești” (detalii AICI).  

Pe site-urile de socializare rusești circulă tot felul de “bancuri” foarte stranii despre mongoli, inclusiv acesta: 

- Uită-te la mongolii ăștia! Sunt sălbatici, pun ceai în lapte și îl beau!

- Stai puțin, dar și englezii beau ceai cu lapte.

- Nu înțelegeți, e complet diferit!

Detalii AICI și AICI  

Oleg Sandro-Panfilov, despre mongolofobia rușilor și atitudinea mongolilor față de jignirile venite din partea rușilor

În 2015, regretatul jurnalist și istoric georgian Oleg Sandro-Panfilov, un bun cunoscător al realităților din spațiul ex-sovietic și al fostului Imperiu Țarist, scria un articol despre atitudinea rușilor față de Mongolia și mongoli, istoria Mongoliei, dar și ce cred mongolii despre jignirile aduse și stereotipurile rasiste ale rușilor. Vă prezentăm o serie de fragmente:  

“Un tânăr mongol cu numele tibetan Niti nu vorbește aproape deloc limba rusă. Suntem prieteni de câțiva ani, de la prima mea călătorie în Ulannbaatar, în urmă cu aproximativ 10 ani. El și colegii săi au început să îmi explice cum nu le place faptul că în Rusia încă se vorbește despre Mongolia ca despre o țară sălbatică. Ei nu neagă faptul că Genghis Khan și descendenții săi au creat un imperiu uriaș în secolele XIII și XIV. ‹Orice cucerire este rea›, au spus ei. Dar Rusia nu exista atunci, iar mongolii i-au învățat pe viitorii ruși cum să creeze un stat, i-au învățat știința militară. În loc de recunoștință, auzim în mod constant reproșuri și minciuni. 

Înainte de Genghis Khan, pe teritoriul Mongoliei moderne au existat mai multe formațiuni statale - Hunnu în secolul al III-lea î.Hr., statul Xianbi în primele secole d.Hr., Zhuzhan, Turkic, Uigur și Kidan Kaganate, până când, la mijlocul secolului al XII-lea, la Esugei Bagatur, s-a născut Temujin. După ce a primit titlul de Genghis Khan, el a cucerit China, Asia Centrală, Caucazul și Europa de Est. Până în acel moment, pe teritoriul Rusiei Centrale existau mai multe principate care se războiau periodic între ele. Așa-numitele ‹principate rusești› erau situate pe teritoriile regiunilor Moscovia, Vladimir, Riazan, Novgorod, Pskov și Smolensk. Hoarda doar se învecina cu ‹principatele rusești›, taxându-le și reglementând relațiile dintre cnezi – cine era apropiat de ea, cine era înstrăinat. Aceștia, conform vechii tradiții, se forțau unii pe alții, organizau rebeliuni, se trădau reciproc. Tații își ucideau copiii pretendenți la tron, copiii își ucideau tații și frații ș.a.m.d..

Citatul academicianului Yanin face parte din misterul evaluării ciudate a așa-numitului ‹jug tătaro-mongol›, inventat de istorici în secolul al XVI-lea și preluat cu plăcere de istoriografii sovietici. Era nevoie de o versiune care să poată explica inactivitatea și eșecul în dezvoltarea ‹Rusiei medievale›. Însuși sintagma ‹tătaro-mongolă› este destul de ciudată: mongolii se aflau doar în gestiunea imperiului, iar ‹tătarii› - din cauza faptului că în acele vremuri erau comune limbile turcice, care în Rusia, din anumite motive, au fost numite ‹tătare›, acest termen, prin urmare, nu are nimic de-a face cu tătarii moderni.

Principala versiune internă a atitudinii negative față de ‹tătaro-mongoli› este cruzimea lor. Războaiele și cuceririle nu sunt nicăieri diferite, iar prinții ruși din secolele 12-14 chiar îi pot devansa pe ‹barbarii› din Est în ceea ce privește cruzimea - crime, incendii și jafuri. Dar mulți politicieni, jurnaliști și oameni obișnuiți încă fac comparațiile cu Hoarda ca fiind ceva teribil. De fapt, nu este foarte dificil să găsiți informații și să citiți. Aflați, de exemplu, că ‹tătaro-mongolii› nu au trimis trupe de ocupație în ‹voievodatele rusești›: le-au cucerit, dar orice altceva a fost încredințat cnezilor ruși să facă - să colecteze tribut, să execute, să ierte și să pedepsească. Citiți ce orgii și ce nenorociri au organizat cnezii ruși doar pentru că au fost îngăduite de chingizizi în schimbul supunerii și păstrării pământurilor de pe care mongolii percepeau un impozit.

De fapt, este o prostie să numești ‹barbar› statul care a unit un teritoriu imens – de la Irtysh până la Dunăre. Pe acest teritoriu arheologii au înregistrat 110 centre urbane, numărul total al orașelor Hordei, se pare, apropiindu-se de 150. Se făcea comerț cu toate marile centre industriale din Europa și Asia. În Hoardă se băteau monede de argint și de cupru, acestea fiind recunoscute de toți negustorii. Armata Hoardei a fost cea mai puternică pe parcursul a două secole. Structura statului a permis nu doar reglementarea relațiilor în cadrul imensului imperiu, ci a devenit un exemplu pentru ‹voievozii ruși›, care NU cunoscuseră niciodată un mecanism administrativ mai clar. În cele din urmă, mongolii nu s-au amestecat niciodată în viața religioasă sau culturală, nu au schimbat limbile sau scrierea, dimpotrivă – au dezvoltat arta și știința.

Atitudinea negativă față de ‹jugul tătaro-mongol› este din domeniul propagandei ruse. În toate călătoriile mele în Mongolia, prietenii mei mongoli mă întrebau de ce propaganda rusă ne umilește mereu. Nu știam ce să le răspund, dădeam doar exemplul atitudinii rușilor față de ceceni sau tadjici. Acum, lista persoanelor urâte poate fi extinsă la georgieni și ucraineni. Așa cum Rusia urăște Ucraina și tot ce este ucrainean în prezent, așa au venit odată și cu o versiune a Rusiei nefericite care a suferit de pe urma ‹tătaro-mongolilor›” – citiți întregul articol AICI.