"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Hussain Abdul-Hussain, jurnalist și analist de origine libaneză, dar și cercetător în cadrul Fundației Defence and Democracies, publică o opinie în ziarul britanic în The Telegraph în care le amintește musulmanilor de ce au admirat, în trecut, atât de profund Vestul unde mulți dintre ei au și ajuns să trăiască o viață la care nici nu visau în țările de origine. El explică și cauzele islamismului occidental aflat în strânsă legătură cu cel din țările de origine, condamnând încurajarea toxică pe care au avut-o ultrareligioșii din partea stângii vestice care, pretextând să luptă cu „sistemul”, a acceptat și chiar determinat atitudini și comportamente specifice regimurilor islamice.
Redăm mai jos analiza sa (sub titlul „Islamismul este o ideologie eșuată. Musulmanii trebuie să se adapteze la Occident/ să se „occidentalizeze„”):
„Crescând în Irak și Liban, priveam Occidentul cu admirație. Occidentul era înaintea lumii arabe din multe puncte de vedere, inclusiv în ce privește guvernarea, planificarea urbană, bunăstarea socială, știința, literatura, tehnologia și puterea militară. În Liban, aproape fiecare copil de școală învăța trei limbi, învățând engleza și franceza, pe lângă araba noastră nativă. Părinții vorbeau cu copiii lor în aceste limbi.
În general, am asociat succesul și bogăția cu vorbirea limbilor occidentale. Cei care vorbeau fluent engleza sau franceza, clasele superioare și mijlocii, încercau să imite accentele native americane, britanice sau franceze. Cu cât limba și accentul occidental erau mai bune, cu atât statutul social era mai înalt.
În anii petrecuți în vechea mea patrie, arabii erau în consens cu privire la necesitatea de a imita Occidentul, dar exista un obstacol: Occidentul era creștin, iar noi eram musulmani. Prin urmare, arabii s-au gândit că vor copia totul din Occident, cu excepția normelor sociale. Noi, musulmanii, nu mâncam carne de porc și nu beam alcool. Relațiile între sexe erau strict limitate și monitorizate. Opinia colectivă a tribului învingea întotdeauna gândirea personală independentă.
Viața noastră occidentalizată a copiat consumerismul, dar a lăsat deoparte valori precum libertatea, libertatea și egalitatea. Rezultatul a fost o societate care era occidentală în exterior, dar înapoiată și tribală în interior. Societățile noastre au produs state care erau după chipul și asemănarea noastră: suverane în exterior, dar care eșuează în interior.
Eșecul statului a dat naștere islamismului. Islamul este religia pe care o practicam deja. Dar noul „brand” era islamismul, în care islamul decidea - nu doar viața noastră spirituală și socială - ci toate celelalte aspecte ale vieții unui individ, inclusiv guvernarea, politica, economia și armata. În islamism, Occidentul a încetat să mai fie un model demn de a fi imitat și a devenit un sac de box pe care seama căruia mișcările islamiste puneau eșecul națiunilor noastre.
Islamismul a susținut că țările noastre nu erau înapoiate pentru că nu am imitat suficient de mult Occidentul, ci pentru că am imitat prea mult Occidentul. Ne abandonasem crezul nostru islamic ortodox, sub presiunea Occidentului imperialist, al cărui plan era să ne facă să ne abandonăm religia și să o răspândească pe a sa - materialismul și creștinismul. Pentru a ne repara țările și a învinge Occidentul, islamismul a spus că trebuie să reînviem islamul exact așa cum era practicat în secolul al șaptelea, când civilizația noastră s-a bucurat de o epocă de aur care a durat până când Napoleon a invadat Egiptul în 1798.
Eradicarea influențelor occidentale și înlocuirea lor cu un islamism nativ „autentic" a fost exact locul în care înapoierea noastră din Orientul Mijlociu s-a întâlnit cu fantezii academice occidentale. Stânga care conducea mediul academic occidental a cerut distrugerea establishmentului de pretutindeni și înlocuirea acestuia cu sisteme sociale și politice autohtone, chiar dacă rudimentare.
Stânga a văzut islamismul ca fiind autentic și nealterat de colonialismul european alb. Pentru a impulsiona progresul, Orientul Mijlociu trebuia decolonizat și islamismul restaurat. Progresiștii occidentali promovau, de fapt, ideologii conservatoare, o ironie pe care cei mai mulți dintre ei par să nu o fi observat.
Un arab anti-tradiționalist născut în lumea musulmană, ca mine, este considerat de stânga și progresist în orice țară musulmană. Ruptura cu tradiția islamică și apelul la susținerea ideilor iluministe, cum ar fi libertatea și egalitatea, înseamnă că fac presiuni pentru schimbare. Dar în America, sunt persoane precum Ilhan Omar (membră a Congresului Statelor Unite din partea Partidului Democrat), care - cu hijab-ul ei - celebrează un cod islamic conservator și totuși este etichetată drept progresistă. Pentru că nu sunt de acord cu hijab-ul ei, progresiștii din Occident mă numesc conservator.
Acest lucru ne aduce imigranți arabi și musulmani din Occident. În timp ce creșteam în Orientul Mijlociu, i-am admirat pe acești imigranți, i-am văzut occidentalizați și realizați. Astăzi, sub influența islamismului, se pare că se rușinează profund de occidentalizarea lor, mai ales atunci când vin în vizită acasă. Și încearcă adesea să demonstreze că nu și-au uitat rădăcinile, obiceiurile sau tradițiile sociale, care includ și convingerile politice.
Acesta este motivul pentru care imigranții arabi și musulmani din Occident aderă acum la cele mai radicale și conservatoare ideologii islamiste. Aceiași imigranți arabi și musulmani, care și-au părăsit țara de origine pentru a fugi de tiranie și de un guvern falimentar, îi aclamă acum pe aceiași tirani pe care i-au lăsat în urmă în căutarea unei vieți mai bune.
Având în vedere laudele pe care le primesc din partea progresiștilor, a se opune democrației devine un dublu trofeu pentru mulți arabi și musulmani din Occident: iubiți în vechea patrie, ajung capete de afiș pentru autenticitate și diversitate în țările de adopție. Ce arab sau musulman nu ar accepta o astfel de afacere câștigătoare pe toate planurile și nu ar alege să susțină Hamasul?”
Precizări despre autor. Născut și crescut în Beirut, Bagdad și Baalbek, orașe care au fost teatrul unor evenimente majore din Orientul Mijlociu, Hussain Abdul-Hussain a obținut o diplomă în istorie și arheologie la Universitatea Americană din Beirut, după care a lucrat ca reporter și, mai târziu, redactor-șef la cotidianul The Daily Star din Beirut. A realizat reportaje din zonele de război de la granița libaneză cu Israelul și din Irak. La Washington, Hussain a ajutat la înființarea și gestionarea rețelei arabe prin satelit Alhurra Iraq, după care a condus biroul din Washington al cotidianului kuweitian Alrai.
Hussain a fost colaborator al Chatham House (think tank prestigios) din Londra și a publicat în engleză în The New York Times și The Washington Post și în arabă în diverse alte publicații. Analizele sale au fost citate de Vox, The Jerusalem Post și Newsweek. Hussain a apărut la CNN și MSNBC și este un comentator frecvent la principalele rețele arabe de televiziune.
