Provincia Capitală

Azi, după prânzul cu decanul de la Teologie, am parcurs ușor nostalgic Calea Victoriei și mi-au căzut ochii pe o gelaterie cu înghețată (sic!) cu un design bine strunit între opulență și eleganță, cu o vitrină plină de chestii divine. În timp ce comandam, văzând că nu înțelege imediat ce este ciocolata neagră, fără nicio altă aromă, am intrat în vorbă cu vânzătorul. Impecabil, foarte îngrijit, cu o delicatețe de om bine crescut, mi-a spus că este din Iran. Am continuat, eu întrebându-l dacă la ei se mai studiază cultura perșilor în plină republică musulmană, dacă are idee de lirica persană etc. Pe scurt, am uitat amândoi pentru câteva minute de înghețată. 

Student la medicină, era hotărât să se întoarcă în țara lui, să contribuie puțin la firescul încă aflat sub capacul dictaturii ipocriziei. Firește, am abordat și chestiunea politică, figura (n.m. jalnică, un fel de Teodosie al islamismului) ayatolahului, compoziția Parlamentului, cazul Jinei Mahsa Amini. Firește, nu s-a expus prea mult și nici nu a dat semne de revoluționar secularizant, ceea ce am apreciat din cu totul alt motiv, gândindu-mă de fapt la exilații români anticomuniști în Franța socialistă și proceaușistă a lui Mitterand. 

În timp ce stăteam noi de vorbă, el fiind din ce în ce mai zâmbitor și relaxat, a apărut alături de mine o doamnă foarte bine, cum se spune. Era îmbrăcată și aranjată exemplar, iar la așa ceva, om care își iubește adolescentin soția, chiar mă pricep. Doamna a început să turuie: suntem în inspecție de la Agenția X a Sectorului Y și trebuie să îmi dați certificatul m împreună cu evidența n. Studentul o asculta fără reacție. M-am simțit dator să îi spun compatrioatei că el nu înțelege bine românește, adică foarte, foarte puțin, fapt pentru care ar fi mai eficient să treacă pe engleză. Doamna funcționar public a început cu mine un dialog de uzură tembel de genul că nu a știut că vânzătorul nu știe românește, că de unde să își fi imaginat ea, că etc. 

I-am tăiat-o scurt: în engleză! Din priviri îmi cerea cumva serviciul de translator pe care, cu păcătoasă satisfacție, i l-am refuzat. I-am aruncat spre plecare doar observația că este într-o capitală europeană și că nu toată lumea se uită la România TV.

LOL!