"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Igor Girkin (Strelkov), separatist, criminal de război, fost ofițer FSB și fost „ministru al apărării al Republicii Populare Donețk", a fost reținut la 21 iulie. Girkin a fost recent găsit vinovat de doborârea Boeingului MH17 în iulie 2014 de către un tribunal de la Haga și condamnat pe viață. Dar, într-o întorsătură neașteptată, el nu a fost arestat de Occident, ci de Moscova.
Cu câteva zile înainte, Vladimir Kvachkov (foto jos), un alt membru al așa-numitei facțiuni a „ultranaționaliștilor" ruși, fost ofițer al serviciilor de informații militare ruse (colonel GRU), a fost acuzat de discreditarea armatei ruse. El nu se află încă în arest, spre deosebire de Strelkov, care a fost trimis într-o închisoare preventivă printr-o decizie judecătorească și acuzat de apeluri online la extremism.
Girkin alias Strelkov (Trăgătorul, pentru abilitatea de a manipula diverse arme) și-a câștigat notorietatea în 2014, când a început războiul din Donbas. Pagina sa de pe VK (VKontakte), rețeaua de socializare din Rusia, a fost cea care a menționat „pasărea” doborâtă la 17 iulie 2014. „Pasărea” s-a dovedit ulterior a fi un zbor de pasageri MH17 (Malaysia Airlines) cu aproape trei sute de persoane la bord care traversa regiunea Donbas.
Mai târziu în acel an, Strelkov a afirmat că detașamentul său a fost cel care a început războiul din Donbas: „Dacă detașamentul nostru nu ar fi trecut granița, totul s-ar fi terminat așa cum s-a întâmplat la Harkov și Odesa. Câteva zeci de oameni ar fi fost uciși, arși sau arestați. Și asta ar fi fost tot", a declarat el pentru publicația Zavtra.
Până la un moment dat, Strelkov a fost complet loial Kremlinului și, în ciuda unor declarații dure, părea să fie, în general, croit din aceeași stofă ca și liderii de la Moscova.
„Strelkov se potrivea cu unele dintre obiectivele strategice și ideologia lui Putin", apreciază politologul Abbas Gallyamov, citat de publicația independentă Novaya Gazeta Europe.
„În același timp, ineficiența maximă a sistemului era evidentă pentru el, precum și incapacitatea acestuia de a atinge obiectivele impuse această ideologie. (...) Și-a dat însă seama că obiectivele pe care ei (ultranaționaliștii) le consideră corecte nu pot fi atinse din cauza ineficienței și imbecilității extreme a regimului", mai spune Gallyamov.
În după-amiaza zilei de 21 iulie, pe canalul Telegram al lui Strelkov a fost postat un mesaj presupus a fi fost scris de soția sa, Miroslava Reginskaya.
Aceasta îi informat pe simpatizanții lui Strelkov că soțul ei a fost „reținut și dus cine știe unde”. De asemenea, ea preciza că acesta a fost acuzat de extremism.
Canalul Telegram al lui Strelkov are aproape 900.000 de urmăritori și era folosit adesea de aceasta pentru a critica armata rusă și conducerea acesteia, acțiunile acestora în Ucraina, trimițând săgeți nemiloase și către comandantul suprem. El a criticat nu războiul în sine, fiind, evident, un fervent susținător al invaziei, ci mai degrabă bâlbele armatei Moscovei, pe care o acuza adesea că nu este suficient de agresivă și hotărâtă în agresiunea la adresa Ucrainei.
Canalul lui Strelkov era însă urmărit și de foarte mulți opozanți ruși care apreciau că era o bună sursă de informații cu privire la ceea ce se întâmplă în realitate pe front.
Pe 18 iulie, Strelkov a depășit însă o linie roșie, afirmând public, pe canalul său, că „timp de 23 de ani, țara a fost condusă de un nimeni absolut care a reușit să arunce praf în ochii unei părți importante a națiunii".
„Țara noastră se va prăbuși dacă acest laș va rămâne în funcție încă șase ani", a mai spus Strelkov.
Și se pare că „lașul" la care s-a referit criminalul Strelkov s-a simțit ofensat de spusele sale. Dosarul penal a fost inițiat în aceeași zi, iar Strelkov a fost adus în instanță pe 21 iulie.
„Ultranaționaliștii de toate felurile sunt o amenințare mai mare pentru regim decât liberalii. Pentru că beneficiază de atenție și sprijin din partea societății", consideră politologul Nikolay Petrov.
„Și dacă în timp ce lupta împotriva opoziției liberale, regimul a tolerat criticile venite din partea aliaților săi ideologici, acum se pare că această critică poate servi drept bază ideologică pentre rebeliuni de tipul celei inițiate de Prigojin. În plus, subminează unicitatea autorității în armată și, în general, reprezintă o amenințare la adresa regimului. Amenințarea reală a unor astfel de revolte nu pare a fi atât de gravă, dar este evident că Putin și cercul său au fost speriați de ea. Se pare că acum depun toate eforturile pentru a eradica ceea ce până acum era percepută doar ca o amenințare nesemnificativă”, apreciază sociologul Nikolay Mitrokhin, citat de Novaya Gazeta.
Sociologul crede că sunt șanse ca „patrioții" să fie persecutați de regimul de la Kremlin cu aceeași înverșunare ca și liberalii (prooccidentalii).
Abbas Gallyamov crede că regimul nu mai e capabil să tolereze niciun fel de critică și pentru că și-a pierdut complet cumpătul după revolta lui Prigojin.
„Patrioții (cu ghilimele) erau, de regulă, mulțumiți cu persecutarea liberalilor pentru că vedeau în ei dușmani ai Patriei, occidentali și trădători blestemați. Dar acum, situația s-a schimbat: guvernul îi vizează pe „propriii lor băieți", spune politologul Gallyamov.
„Această situație va face ca baza de susținere a regimului să se micșoreze și mai mult. Destul de curând, regimul nu va mai putea conta pe nimeni. Regimurile ca acesta sunt super fragile, iar orice „marș al justiției 2.0” are putea avea șanse serioase să sfâșie regimul de la Kremlin. Putin își dă seama că e o mutare greșită, dar tot a făcut-o (arestarea lui Strelkov)”, mai spune analistul politic.
De ce a făcut-o? Probabil pentru că declarațiile lui Strelkov l-au jignit personal, sugerează Gallyamov. Putin și-a sacrificat, așadar, strategia pe termen lung în favoarea resentimentelor, explică expertul.
Kremlinul a rămas acum doar cu sprijinul birocraților și al agențiilor de securitate, care, de asemenea, sunt din ce în ce mai mai puțin loiali, explică Gallyamov.
„Lovitura de stat a lui Prigojin a demonstrat că Putin nu se poate baza pe deplin pe aceste grupuri. Cred că va reuși să îi sperie suficient de bine pe 'patrioți' pentru a evita ca aceștia să iasă în stradă, dar vor scrie ceea ce gândesc cu adevărat pe rețelele de socializare", spune expertul.
„Iar națiunea va vedea acest lucru. Oamenii de securitate o vor auzi, iar aceste sentimente vor infesta și agențiile de securitate".
Acesta este contextul cu care se va confrunta Rusia în ajunul alegerilor prezidențiale. Regimul lui Putin nu va mai putea contat pe cel mai mare grup social care obișnuia să-i fie loial din cauza convingerilor sale, și nu a fricii, crede Gallyamov.
Aparent, Kremlinul obișnuia să-i tolereze pe "patrioți", temându-se de indignarea publică. Dar 21 iulie a demonstrat că nu mai există frică.
Un miting de susținere a lui Strelkov, organizat în fața tribunalului, a atras mult mai puțini susținători decât procesele împotriva politicienilor Alexei Navalnîi sau Ilia Yașin, sau chiar decât procesele împotriva regizoarei de teatru Evgenia Berkovich și a scriitoarei Svetlana Petriychuk, care au fost încarcerate.
Nu este de așteptat ca Putin și acoliții să aibă prea mai bătăi de cap cu o rezistență serioasă din partea „patrioților", consideră sociologul Nikolay Mitrokhin.
„Întărirea facțiunii 'patrioților' a fost întotdeauna mai degrabă o speculație mediatică. Nu a existat nicio consolidare a acesteia în toți anii ăștia", mai apreciază Mitrokhin.
„Toți veteranii războiului din Donbas sunt uniți în Uniunea Veteranilor din Donbas, condusă de Alexander Boroday, deci este o formațiune creată în totalitate de Kremlin".
Abbas Gallyamov este sigur că „turbo-patrioții" care fac zgomot pe rețelele de socializare nu vor ieși de fapt în stradă pentru a protesta și deranja.
„Acești "patrioți" vor rămâne pe canapelele lor, sorbindu-și berea",spune politologul. „Când au ieșit ultima dată în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirea? Când Putin a retras trupele din "gloriosul oraș rusesc Herson", niciun "turbo-patriot" nu a ieșit în stradă. Acești oameni sunt extrem de pasivi".
Nu există prea mulți patrioți devotați printre susținătorii lui Strelkov, crede și Gallyamov.
„Sunt mult mai puțini oameni dedicați printre ei în comparație cu liberalii. Sunt teribil de pasivi și sunt în mare parte incapabili să producă eforturi politice proprii. Până la un moment dat, simpla lor prezență în politica rusă obișnuia să dea impresia că regimul se bazează pe popor și pe opinia publică. Acest sentiment începe să se evapore”, mai spune el,
Nikolay Petrov tinde să creadă că, și dacă „patrioții" se vor liniști acum, Kremlinul va continua oricum epurările împotriva lor.
„Deocamdată nu este clar cât de dur va trata regimul cu ei", spune el.
„Cunoaștem tactica pe care au folosit-o împotriva liberalilor: fie plecați din țară, fie mergeți la închisoare pentru douăzeci de ani. Patrioții care au susținut deschis crimele în masă din Ucraina au mai puține căi de scăpare. Strelkov a fost declarat criminal de război de către un tribunal [olandez], așa că va ajunge oricum în închisoare dacă va încerca să părăsească Rusia. Ar fi fost totuși o opțiune mai decentă, deoarece închisorile din Europa oferă condiții mult mai bune decât cele rusești, dar oricum este prea târziu pentru el acum."
Închisoare din Occident versus închisoare în Rusia (jos)
Nikolay Mitrokhin este de acord că Strelkov și Kvachkov nu vor fi ultimele ținte ale Kremlinului, așa că tovarășii lor de gândire vor trebui să se asigure că au unde să fugă.
„Ar putea "pleca în Belarus", aceasta ar fi o opțiune foarte probabilă pentru ei", spune sociologul. „Acești oameni au încercat întotdeauna să o ia mai ușor cu Lukașenka și să evite să-l insulte. Uzbekistanul este o altă opțiune, la fel ca multe alte locuri din afara Europei".
Comentatorii situației din Rusia văd diferit o eventuală alianță de conjunctură a persecutaților (liberali sau ultranaționaliști).
În vreme ce Nikolay Petrov consideră că o asemenea asociere este puțin probabilă, celălalt politolog chestionat de Novaya Gazeta, Abbas Gallyamov, este convins că astfel de uniune va apărea la un moment dat, doar că nu va rezista prea mult timp.
„O unificare a opoziției se întâmplă întotdeauna înainte de o revoluție. La un moment dat, democrații constituționali au acționat împreună cu bolșevicii. În cazul nostru, se va întâmpla și ceva de genul ăsta, iar asta va fi foarte bine. În mod clar, o astfel de alianță nu poate fi decât tactică și temporară. Ele au obiective strategice diferite. Apoi, una dintre părți va fi înfrântă. De exemplu, în timpul revoluției ruse din 1917, aripa moderată a fost învinsă de aripa radicală, dar în revoluția din noiembrie 1918 din Germania, aripa moderată a reușit să rămână la putere, ajungând deasupra aripii radicale. Așadar, această alianță va fi doar temporară, dar se va întâmpla totuși. Așa funcționează revoluțiile", arată Gallyamov.
Amintim în acest context și epurările din armată, din luna iunie, determinate de rebeliunea Wagner, când, după abandonarea marșului mercenarilor spre Moscova, cel puțin 13 ofițeri de rang înalt au fost reținuți, iar alți 15 au fost suspendați sau concediați. S-a vorbit atunci despre eliminarea celor care nu mai erau considerați demni de încredere.
Ultimele informații de presă despre generalul Serghei Surovikin (Armaghedon) indicau că acesta se află în „custodie” la Moscova, dar că nu ar fi fost plasat într-un centru de detenție. El ar fi fost interogat de mai multe ori în legătură cu marșul lui Wagner asupra Moscovei.
Printre ofițerii de rang înalt asociați cu rebeliunea Wagner se numără și adjunctul lui Surovikin, generalul-colonel Andrei Iudin, și prim-adjunctul șefului Direcției Principale a Statului Major General al Rusiei, Vladimir Alexeiev.
Acesta din urmă are o relație de lungă durată cu membrii Wagner. El supraveghea activitatea Grupului Wagner în calitate de ofițer de informații militare. Acești generali nu au fost reținuți, dar rămân sub supraveghere. În plus, generalul-colonel în rezervă Mihail Mizințev, care a ocupat anterior funcția de ministru adjunct al apărării, ar fost reținut și interogat. Mizințev este cunoscut ca „măcelarul din Mariupol”, fiind cel care a condus asediul orașului ucrainean Mariupol. În aprilie 2023, el a părăsit Ministerul Apărării și s-a alăturat Grupului Wagner.
