"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-unul din rarele interviu acordate de la începutul invadării țării sale de către Rusia, generalul Valeri Zalujnîi, comandantul-șef al forțelor armate ale Ucrainei, a avut un moment de răbufnire împotriva celor agasați de contraofensiva „prea lentă” a armatei sale.
„Este rușinos să afirmi că ofensiva este lentă, pentru că fiecare metru câștigat este plătit cu sânge”, a spus Zalujnîi în interviul pentru publicația americană The Washington Post.
„Acesta nu este un spectacol. Nu este un circ la care să se uite toată lumea, să parieze sau alte lucruri de genul. În fiecare zi, fiecare mereu de pământ eliberat este plătit cu sânge", a spus comandantul-șef al forțelor armate ale Ucrainei
El a subliniat că, pentru un avans mai accelerat al contraofensivei ucrainene, este nevoie de mai mult - mai multe arme de toate tipurile, precum și de superioritate aeriană – respectiv avioane de luptă americane F-16 care, în cel mai fericit caz, vor sosi abia la toamnă.
Și Zalujnîi spune ce are nevoie Ucraina oricui este dispus să asculte, inclusiv omologului său american, generalul Mark A. Milley, cu care a discutat chiar miercurea aceasta, informându-l că Ucraina „preluat inițiativa strategică” pe câmpul de luptă, dar și că are mare nevoie de noi resurse.
Trupele sale ar trebui să tragă cel puțin la fel de multe obuze de artilerie ca inamicul, a mai precizat Zalujnîi, arătând însă că, adesea, forțele ruse trag și de zeci de ori mai multe pe zi, în vreme ce ucrainenii sunt nevoiți să facă economie.
Așa că îl apucă „nervii”, recunoaște Zalujnîi, când aude că mult așteptata contraofensivă ucraineană din estul și sudul țării a început mai lent decât se așteptau oficiali occidentali și analiști militari, dar și unii oficiali ucraineni pe care însă generalul evită să-i invoce în răspunsurile oferite publicației americane.
„Fără o aprovizionare complexă, planurile ofensive nu sunt deloc fezabile", a adăugat el. „Dar chiar și așa ele sunt puse în aplicare. Da, poate nu atât de repede pe cât și-ar dori participanții la spectacol, observatorii etc, dar aceasta este strict problema lor."
În ultimele 16 luni, Zalujnîi, 49 de ani, a avut provocarea monumentală de a conduce armata ucraineană împotriva unei forțe armate mai mari și mai bine înarmate, care ocupă încă aproximativ o cincime din țara sa, chiar și după contraofensivele reușite din toamna trecută. A reușit, în parte, prin transformarea soldaților săi într-o forță modernă și agilă, instruită după standardele NATO, și prin renunțarea la structura de comandă prea centralizată de tip sovietic, care era încă în vigoare când occidentalii au început pregătirea trupelor ucrainene.
Zalujnîi a mai declarat că îi transmite cu regularitate preocupările sale generalului Milley, pe care a ajuns să îl admire profund și pe care îl consideră un prieten. Discuțiile lor durează adesea și ore întregi. „Îi împărtășesc absolut tot. Și cred că uneori mă ajută să scap de aceste îngrijorări", a declarat Zalujnîi, adăugând că i-a spus miercuri lui Milley de câte obuze de artilerie are nevoie pe lună.
În conservațiile cu generalul american, Zalujnîi este franc cu privire la consecințe: „Avem un acord: 24 de ore din 24, 7 zile din 7, suntem în contact. Așa că, uneori, pot să sun și să spun: „Dacă nu primesc 100.000 de obuze într-o săptămână, vor muri 1.000 de oameni. Încercați să vă puneți în locul meu".
Doar că „nu Milley este cel care decide dacă primim sau nu avioane", admite Zalujnîi. „Numai că, în timpul care trece până la luarea unei decizii, mulți oameni mor în fiecare zi - foarte mulți. Doar pentru că nu s-a luat încă o decizie".
Și chiar dacă avioanele de luptă F-16 vor sosi în cele din urmă, în urma deciziei președintelui Biden din luna mai de a susține un plan internațional de pregătire a piloților ucraineni și de a trimite avioanele, muniția de care are nevoie Ucraina pentru a triumfa este o altă provocare pentru că, așa cum avertiza și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, adesea rata de producție a țărilor NATO este inferioară vitezei cu care se consumă pe front. Asta înseamnă și că proiectilele care nici măcar astăzi nu sunt suficiente, ar putea deveni o problemă importantă în cazul unui război de durată.
Referitor la posibila prezență a trupelor Wagner în Belarus, unde ar putea ajunge cei care vor decide să nu semneze contracte cu ministrul rus al Apărării și să părăsească câmpul de luptă, devenind astfel o amenințare suplimentară la granița de nord a Ucrainei, Zalujnîi admite că „Wagner” este una dintre îngrijorările sale principale, în condițiile în care mulți comandanți ucraineni au remarcat tehnicile avansate de luptă ale acestora.
„Dar dacă vom începe să vorbim despre îngrijorările mele, o să înceapă să mi se învârtă capul. Misiunea noastră este să ne pregătim pentru cele mai rele și cele mai posibile scenarii. Și vom încerca să reducem la minimum posibilele consecințe a orice ar putea fi”, mai spune el, adăugând că nici măcar amenințarea cu arma nucleară, la care a făcut recent referire liderul ucrainean Volodimir Zelenski, nu este de natură să intimideze trupele sale.
„Nimic nu mă oprește. Ne facem treaba. Toate aceste semnale din exterior vin dintr-un anumit motiv: Înfricoșați-vă de un atac nuclear". Ei bine, ce ar trebui să facem? Să renunțăm?".
