Generalul în rezervă Ben Hodges, fostul comandant al Armatei SUA în Europa, a explicat într-o analiză amplă publicată pe siteul CEPA (Centrul pentru Analiza Politicii Europene – think tank american) ce se întâmplă acum pe frontul din Ucraina și cum ar putea evolua contraofensiva Ucrainei.
Generalul arată că, deși ofensiva Kievului a început în mod evident, provocând emoție și agitație în rețelele de socializare pentru că de rezultatul ei depinde viitorul Ucrainei, cele mai importante dintre armele de care dispun forțele ucrainene nu au fost aruncate încă în luptă.
Redăm mai jos fragmente din analiza lui Ben Hodges:
Canalele de socializare sunt pline de imagini granulate cu tancuri și explozii în sudul și estul Ucrainei. Peste tot se aud declarații potrivit cărora contraofensiva mult așteptată a Kievului este în curs de desfășurare, ceea ce provoacă o oarecare emoție și trepidație. Ofensiva este incredibil de importantă pentru viitorul Ucrainei.
Atunci când evaluăm ce se întâmplă de fapt, este util să înțelegem câteva fapte cheie. Există o mare diferență între începerea unei ofensive și atacul principal sau efortul principal al operațiunii.
Ofensiva a început în mod clar, dar nu cred că este vorba de atacul principal.
Când vom vedea formațiuni mari, blindate, alăturându-se asaltului, atunci cred că vom ști că atacul cel mai important a început cu adevărat. Până în prezent, nu cred că am asistat la această concentrare de câteva sute de tancuri și vehicule de luptă de infanterie în atac.
Un batalion ucrainean de tancuri are în mod normal 31 de tancuri. Un batalion blindat de infanterie ar avea cam același număr. Adăugați vehiculele blindate care transportă geniști, apărare aeriană, logistică și așa mai departe. O brigadă blindată ar avea probabil trei batalioane de tancuri și unul sau două batalioane de infanterie mecanizată. În total, așadar, o brigadă blindată va avea peste 250 de vehicule blindate de diferite tipuri.
Estimez că ucrainenii au alcătuit între șapte și 12 brigăzi blindate. Este posibil ca unele să aibă doar echipamente ucrainene sau rusești capturate, iar altele vor avea un amestec de echipamente furnizate de Occident.
Când vom vedea două sau trei dintre aceste brigăzi (aproximativ 500-750 de vehicule blindate) concentrate pe un front îngust, atunci se va putea spune că atacul principal a început probabil și vom ști și unde are loc. Dar chiar și atunci, fiți atenți. Statul Major ucrainean va dori ca rușii să fie luați prin surprindere în ce privește locația atacului principal cât mai mult timp posibil și nu va fi prea deranjat (ba chiar va încuraja probabil) de greșelile sau estimările greșite de pe Twitter.
Dacă Occidentul furnizează tot ceea ce au nevoie Forțele Armate Ucrainene (UAF), în special arme de precizie cu rază lungă de acțiune, atunci anticipez în continuare că Ucraina poate elibera Crimeea, terenul decisiv al acestui război, până la sfârșitul acestei veri, adică până la sfârșitul lunii august. Acesta este unul dintre obiectivele ofensivei, cred eu.
În acel moment, armele de precizie cu rază lungă de acțiune ale UAF ar putea ajunge la Sevastopol, Saky, Dzankoy și la alte ținte cheie din Crimeea, iar acest lucru le-ar permite să facă peninsula de nesuportat pentru forțele rusești. De aceea, livrarea de către Marea Britanie a rachetelor de croazieră lansate din aer Storm Shadow, cu o rază de acțiune de peste 155 de mile, sunt o contribuție atât de importantă.
Sper ca administrația Biden să cedeze în sfârșit și să ofere Ucrainei rachete balistice ATACMS cu rază scurtă de acțiune (până la 300 km sau 186 mile) sol-sol. Acest lucru ar avea o contribuție decisivă la ceea ce pot realiza forțele ucrainene în teren și ar da un impuls enorm ofensivei.
Unii au datat începutul contraofensivei la 4 iunie, cu două zile înainte de distrugerea de către Rusia a barajului Kakhovka de pe râul Nipru, la 6 iunie.
Acela a fost probabil momentul în care generalul Valerii Zalujnîi, comandantul-șef al UAF, a decis - în opinia mea - că cele trei condiții prealabile au fost îndeplinite și că, prin urmare, poate da undă verde.
E posibil ca el să fi avut în minte următoarele întrebări cheie:
În fața unităților de asalt ale UAF sunt, firește, aliniați în poziții defensive rușii, apărați de sute de kilometri de tranșee cu buncăre, câmpuri minate, șanțuri antitanc și centuri de obstacole "Dragons Teeth" („Dinții de dragon” sunt fortificații de mici dimensiuni din beton armat construite pentru prima oară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a încetini tancurile, n.red.).
Dar aceste obstacole sunt la fel de bune ca și soldații care le ocupă și care trebuie să le exploateze.
Nu sunt impresionat de capacitățile de luptă ale rușilor indiferent unde i-am văzut luptând, iar luptele intestine vicioase pe care le vedem între diverși lideri, (de exemplu, lideri de război precum Prigojin și Kadîrov) evidențiază lipsa de coeziune în rândul rușilor. Îmi imaginez că UAF va exploata acest lucru.
Până în prezent, se pare că ucrainenii continuă să sondeze, să preseze, să caute vulnerabilități pe care să le exploateze, consolidând succesul tactic la fața locului acolo unde îl depistează sau îl creează. Acesta este unul dintre beneficiile adoptării de către ei a unui sistem de comandă și control tactic de tip occidental, în cadrul căruia liderii de nivel inferior pot lua decizii pe cont propriu.
Iar unele dintre lucrurile pe care le vedem sunt menite, probabil, să îi deruteze pe ruși în ceea ce privește locul unde va fi lansat în cele din urmă atacul principal. A arăta un Leopard pe câmpul de luptă într-o fază atât de timpurie a fost probabil, în opinia mea, o tactică menit să atragă multă atenție asupra acelei zone, poate ca o momeală. Nu pot ști asta, dar este ceva ce aș fi făcut și eu, având în vedere toată atenția acordată în mass-media acestor tancuri excelente. (...)
Vor exista pierderi. Distrugerea unui singur Leopard a provocat multă emoție pe Twitter! Acesta a fost de fapt recuperat de pe câmpul de luptă pentru a putea fi reparat și repus în luptă. Acest lucru este impresionant. Este ceea ce practicăm în armata americană și merită să remarcăm reușita UAF de a face același lucru.
Există multe incertitudini, dar de un lucru putem fi siguri - Statul Major ucrainean a făcut o treabă extraordinară în protejarea informațiilor pentru a-i împiedica pe ruși să știe ce se întâmplă și să se pregătească pentru ce va urma.
Incertitudinea din mintea rușilor poate fi unul dintre motivele pentru care au decis să saboteze barajul Kakhovka. Dincolo de consecințele sale umanitare și ecologice îngrozitoare, este posibil ca inundarea terenurilor joase și lărgirea Niprului să fi întârziat pentru o vreme operațiunile ofensive ale UAF în acea zonă.
Există însă voci de experți care spun că apele se vor retrage în următoarele cinci până la șapte zile, iar terenul va începe să se usuce rapid în căldura verii. Așadar, efectul probabil pe care a mizat partea rusă - de a îngreuna traversările pe Nipru - va fi de scurtă durată.
Între timp, nu am niciun fel de încredere în vreun raport al Rusiei cu privire la distrugerea barajului sau despre orice altceva de pe linia de contact. Ucrainenii, bineînțeles, sunt foarte disciplinați în protejarea informațiilor și sunt, de asemenea, foarte buni la controlul narațiunii. Vom ști mai multe în curând.
Așadar, de ce are nevoie Ucraina în timp ce se angajează în acest mare efort național? Are nevoie de avocați și are mare nevoie de ATACMS.”
Sursa: Think Ukraine’s Offensive Has Started? Wait for the Heavy Brigades