"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O catastrofă precum cea din cel de-Al Doilea Război Mondial poate fi punct de plecare, de înnoire și refondare a unei societăți și a lumii. Sărbătorile reale, religioase în profunzimea nu mereu conștientizată sau adusă la lumină, au la bază un eșec sau un sacrificiu, un mai puțin care face posibil ceva-ul de acum. Declarația lui Schuman vine să încheie un ciclu istoric prin care scăderile și ororile nu sunt uitate, ci luate ca motivație permanentă de a nu le repeta sau favoriza revenirea. Ziua Europei este și avertisment: ce am pune în loc, cine și cum ar umple golul?
La Moscova, aceeași zi sărbătorește victoria unei dictaturi asupra alteia, de unde și marea confuzie. Cine este împotriva Rusiei de azi este împotriva URSS-ului care a dus, împreună cu Aliații, la înfrângerea Germaniei hitleriste. Faptul că azi crimele de ieri nu obligă moral reprezintă linia de credit prin care alte crime sunt posibile în continuare. Ziua Europei este, astfel, tot un avertisment: venim peste voi dacă voi veniți, cultural și prin NATO, către noi.
Slava și păzea!
