Sufletul și mintea (Simpozion Stăniloae 2023)

Ediția de anul acesta a celui mai important eveniment teologic din BOR - instituit în epocă de fostul Mitropolit al Moldovei Daniel - pleacă de la o constatare pe care încerc să o rezum:

1. Din capul locului, așa cum am văzut și în Săptămâna Patimilor, umanitatea a avut dureri de cap și de inimă să gestioneze întruparea Creatorului în propria creație. În ciuda pregătirii, a pedagogiei profetice, nici ai Săi și nici alții, atunci precum azi, nu au un răspuns adecvat. Miracolul îi surprinde și irită precum pe primari zăpada. Nu au fost și nici nu sunt vreodată cu adevărat pregătiți.

2. Învierea Domnului, contestată de unii sau transformată în act magic de alții, că nici nu mai știi cine este contestatarul "autentic": cel din exterior, așa zicând, sau cel din interior, tot așa zicând, a dat logica peste cap și, asemeni Întrupării, a prelungit încurcătura. Motivul de bucurie al unora insistă să fie îndemn pervers de zeflemea pentru alții, emanciparea de păcate a celor dintâi lovindu-se de emanciparea de iertare a altora, unii având nevoie de Cineva disprețuit de alții.

3. Atunci și acum, în plină postmodernitate, plasarea aceasta în timp, gând și geografie se lasă cu procese de conștiință, cu tensiuni, neînțelegerile și exagerările formând între timp zgomotul în mijlocul căruia încercăm să ne găsim și păstrăm liniștea. Prețul, conștientizat sau nu, al acesteia iese la suprafață în maniera noastră de manifestare intelectual-psihologică. Momente de tensiune precum recenta pandemie oferă mediul "ideal" pentru accentuarea unor tendințe și adâncirea unor slăbiciuni.

4. Cultura modernă a autonomiei cu orice preț, asaltul tehnologic sau contestarea ideologica-juridică a firescului, de pildă în chestiunea de gen și a familiei, adâncesc potențialul, credința fiind pe rând, în aceeași persoană, soluție, problemă, nădejde și dezamăgire, luminare și întuneric, salvare și impas. Ceea ce face însă deliciul oamenilor de știință, fără ironie, care studiază comportamentul uman, se dovedește adevărata nestemată a omului pe cale.

5. Or, acesta, în drumul lui, se întărește, slăbiciunile fiind frecvent convertite în lecții, în țineri de minte. Cu Hristos la timonă, suntem cu toții, pe rând, afectați de răul de mare al istoriei, liniștind-ne, tot pe rând, mai greu sau mai ușor, dar înaintând spre Parusie. În vreme ce scepticul este încremenit, zero, noi, luați peste picior, suntem exemplul matematic divin, suma minusurilor noastre, personale și/sau colective, dând consecvent cu plus.

6. Așadar, din perspectivă teologică, psihologică, socială, a orizontul schimbării cognitive de paradigmă, a reconfirmării înțelepciunii patristice în însuși miezul iluziei tehnice, a vedea...

Mă opresc. Restul o să auziți, direct sau on line, la Iași, în curând.

Hristos a înviat!