Soldații ucrainenii sunt demoralizați și spun că Bahmut ar trebui abandonat / Ei dezvăluie lipsa muniției, a artileriei de suport și pregătirea insuficientă a trupelor. Se moare pe capete, un militar estimând că, odată aruncați în luptă, au doar 30% șanse de supraviețuire

Publicația ucraineană Kyiv Independent a intervievat mai mulți apărători ucraineni ai orașului Bahmut care au declarat lucruri similare în ce privește situația de la fața locului și strategia de luptă, precizând că, deși rușii revarsă asupra lor valuri întregi de combatanți prost pregătiți, nici armata Kievului nu e mult mai strălucită. 

Astfel, o serie de infanteriști ucraineni au relatat că batalioane întregi nepregătite și slab antrenate devin carne de tun în linia întâi, văzându-se nevoite să supraviețuiască cum pot, fără suportul vehiculelor blindate, mortierelor, artileriei, dronelor și informațiilor tactice.

„Nu primim niciun fel de sprijin", spune un soldat pe nume Serhiy, care a luptat pe frontul din Bahmut. El stă de vorbă cu jurnaliștii în prezența unui camarad de război pe care îl cheamă tot Serhiy, într-o mică cafenea din Kostiantynivka, oraș aflat în apropiere de Bahmut. Ambii au în jur de 40 de ani, dar unul e ceva mai în etate decât celălalt.

Toți soldații din articol au fost identificați doar după prenume sau indicativul de apel, deoarece au vorbit cu jurnaliștii fără autorizația unui ofițer de presă. 

Cei doi Serhiy spun că artileria rusă, vehiculele de luptă ale infanteriei și transportoarele blindate de trupe sunt adesea lăsate să lovească pozițiile ucrainene timp de ore sau zile întregi fără a fi oprite de armele grele ucrainene. Unii s-au plâns de o coordonare deficitară și o conștientizare insuficientă a situației proaste de pe front, neajunsuri care amplifică pierderile din prima linie. 

Soldații au menționat și lipsa acută de muniție, dar și faptul că trebuie să folosească arme care datează din al Doilea Război Mondial. Dronele care ar trebui să furnizeze informații critice de recunoaștere sunt, de asemenea, puține și sunt pierdute în ritm mare în unele părți ale câmpului de luptă.

Toate acestea neajunsuri provoacă pierderi teribile, adică un număr mare de morți și răniți. „Batalionul meu a venit la mijlocul lunii decembrie... Eram cam 500 de oameni", spune Boris, medic militar din regiunea Odesa care luptă în zona Bahmutului. „Cu o lună în urmă mai eram doar 150".

„Când te duci în linia întâi, nu ai nici măcar 50% sanse să mai ieși viu de acolo ", spune unul din cei doi Serhiy. „Cel mult 30%”

Biroul președintelui Ucrainei susține că Rusia ar fi pierdut chiar și zeci de mii de militari în timpul bătăliei de la Bahmut, numai de la jumătatea lunii ianuarie până în prezent. De atunci însă luptele se tot intensifică, Ucraina afirmând, adesea, în actualizările zilnice, că aproape o mie de ruși mor în fiecare zi. Autoritățile de la Kiev nu au dezvăluit însă informații cu privire la pierderile ucrainene pe acel front teribil unde înfruntările au loc de luni de zile fără întrerupere.

Pe baza mărturiilor soldaților chestionați de The Kyiv Independent, se pare însă că și pierderile ucrainene sunt mari.

Aceștia mai spun că atacurile rusești s-au intensificat la un nivel înnebunitor, ucrainenii fiind atacați atât de mercenarii Grupului Wagner, cât și de forțele armatei regulate rusești. 

„Există Wagner și există două brigăzi de asalt aeropurtate", spune Oleksandr, un infanterist din Sumy, care face parte dintr-un batalion de asalt ucrainean implicat la Bahmut. „Este dur. Valuri constante, non-stop". 

Unii caracterizează atacurile rusești ca fiind valuri uriașe de carne de tun, în timp ce alții spun că tacticile invadatorilor au mai evoluat pentru a ține pasul cu situația de pe câmpul de luptă. 

Serhiy (cel mai în vârstă) relatează că inamicul preferă să trimită o echipă de trei sau patru soldați (dispensabili) de jos pentru a ataca și pentru a-i determina pe ucraineni să se expună trăgând în ei. În acel moment, forțele mai de elită se îndreaptă asupra poziției apărătorilor. 

Odată ce începe schimbul de focuri, ucrainenii sunt loviți cu arme mai grele, cum ar fi mortierele și rachetele din sistemele de rachete cu lansare multiplă Grad sau vehiculele de luptă ale infanteriei BMP și transportoare blindate de trupe BTR cu mitraliere. 

„Obțin pozițiile noastre, stabilesc coordonatele, apoi ne lovesc de la șapte până la nouă kilometri distanță cu mortiere", precum și de mai aproape cu lansatoare de grenade, spune Serhiy. „Așteaptă să cadă casa pentru ca noi să trebuiască să sărim afară. Clădirea ia foc și apoi încearcă să ne nimicească".

„Apar păsările lor și ne vânează", adaugă celălalt Serhiy mai tânăr, referindu-se la dronele rusești, cum ar fi cvadricopterele și dronele cu aripi fixe Orlan-10, care depistează armele grele aflate la distanță. „Lovesc cu multă precizie". 

Pe măsură ce rușii distrug tot mai multe clădiri, ucrainenii pierd tot mai multe locuri în care se pot adăposti. Medicul Boris spune că au murit mulți luptători și când tranșeele amenajate s-au prăbușit din cauza bombardamentelor puternice rusești, sufocându-i.

„O să spun așa: ar trebui să retragem oamenii, pentru că dacă nu plecăm acum, atunci în următoarele săptămâni va fi rău", spune Oleksandr. 

Un artilerist pe nume Illia spune și el că Bahmut este „practic încercuit".

Pe 3 martie, un pod cheie care lega Bahmut de satul Khromove, aflat la imediata vecinătate, a fost distrus. Aceasta era o arteră vitală pentru evacuarea civililor și transportul de provizii din orașul Chasiv Yar.

CNN a relatat că și soldații ucraineni au confirmat că podul a fost distrus de un atac rusesc.

La aceeași dată, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW, think tank american specializat în analize militare) aprecia că forțele ucrainene pregătesc câmpul de luptă pentru o retragere ordonată din Bahmut, dar în ziua următoare, pe 4 martie, a emis o nouă evaluare a situației potrivit căreia ar fi puțin probabil ca forțele rusești să încercuiască orașul în viitorul apropiat.

Conducerea militară a negat că forțele ucrainene se retrag, precizând că vor părăsi orașul doar dacă vor fi nevoite.

Illia, un trăgător cu mortierul la unitatea 3017 a Gărzii Naționale a Ucrainei, are o explicație simplă pentru lipsa focului de sprijin.

„Primim doar 10 obuze pe zi, obuze de 120 de milimetri”, spune Illia. — Cantitate suficientă pentru un minut de război.

Mortierle datează din anii 1938-1943 și a reuși să ținești ceva cu ele ține deja de domeniul „miracolelor”. Și totuși mortierele ucrainene încă reușesc să-și atingă țintele, în ciuda tuturor acestor neajunsuri, spune Illia. „Avem nevoie de muniție, muniție, muniție”, adaugă el. „Dar dacă vom primi doar 10 obuze, Bahmut va fi înconjurat rapid”.

Serhiy cel tânăr spune că obuzele de mortier sunt adesea vechi și inutile, fie nu zboară spre țintă, fie nu explodează.

Nu este cazul peste tot. Mykola, un combatant din regiunea Odesa, spune că, având în vedere că muniția sovietică a scăzut la niveluri critice, unitatea sa primește acum obuze NATO, chiar dacă țevile lor sunt încă din cel de-al Doilea Război Mondial.

Mai mulți soldați au dezvăluit că trupele aduse să lupte la Bahmut abia dacă au fost învățate să tragă cu pușca. Timpul de instrucție a fost adesea de cel mult două săptămâni, înainte de a fi trimise în cele mai fierbinți zone ale celei mai intense bătălii din prezentul război. Militarii intervievați de Kyiv Indenpendent estimează că timpul necesar pentru instruire serioasă ar fi de cel puțin 2-3 luni înainte ca trupele să fie desfășurate într-un astfel de punct fierbinte.

„Ni s-a promis că nu vom fi trimiși imediat în linia zero, că la început vom fi trimiși în linia a doua sau a treia", spune unul din cei doi Serhiy. „Și apoi am venit aici în mijlocul nopții și ne-au trimis imediat la Bahmut".

„Evident că te sperii la început. Vă spun adevărul, dacă nu ar fi tras ei în mine mai întâi, nu aș fi fost capabil să trag niciun foc de armă. Abia când gloanțele au ajuns la 50 de centimetri de mine, am început să trag."

Potrivit celor doi soldați Serhiy, majoritatea brigăzilor sunt insuficient antrenate și nu au experiența necesară pentru un mediu atât de brutal ca Bahmut. Oamenii sunt duși noaptea într-un loc pe care nu l-au mai văzut niciodată, iar dimineața începe bătălia. 

„Acesta este motivul pentru care pozițiile sunt abandonate, oamenii sunt acolo pentru prima dată", spune Serhiy cel tânăr. „M-am dus de trei ori pe o poziție și am avut cu mine șase oameni care nu luptaseră deloc înainte. Au murit câțiva și alții au fost răniți și au trebuit să fie evacuați... Oamenii noștri pur și simplu nu sunt protejați."

Oleksandr confirmă faptul că deși, la Bahmut, există și batalioane bine antrenate și pregătite, totuși majoritatea nu sunt, iar multe dintre ele sunt aruncate în luptă noaptea, fără prea multă instrucție. „Da, este adevărat! Batalionul meu nu a fost pregătit pentru așa ceva", spune el. 

După cinci luni fără nicio pauză de luptă, batalionul lui Oleksandr s-a înjumătățit. 

„Nu trebuia să se grăbească să îi arunce pe toți acolo", spune Serhiy cel tânăr. „Mai bine să abandoneze acele poziții, cui îi pasă? E mult mai bine să ai oameni temeinic instruiți”.