Nucșoara. O rană a memoriei

Nucşoara are o rană nevindecată. O rană a memoriei care încă mai sângerează, care nu o lasă să se liniştească şi să se împace cu ea însăşi, cu istoria sa. 

Dar cum ar fi altfel, când 9 ani a fost un sat sub asediu, iar apoi a devenit ,,satul de după gratii?’’Cu atât mai mult cu cât anul 1989 nu a adus mari noutăţi, vălul uitării a fost ridicat doar de un capăt şi tot ce a fost ascuns şi acoperit cu lacrimi şi sânge, a ieşit la iveală. Elisabeta Rizea are meritul de a fi ridicat acest văl, graţie intervenţiilor sale, începând cu interviul acordat doamnei Lucia Hossu Longin pentru Memorialul Durerii în 1992. 

Rapid, aceasta munteancă straşnică a devenit un simbol al rezistenţei anticomuniste. Casa ei a ajuns loc de pelerinaj, poştaşul nu mai prididea cu aducerea scrisorilor şi diverselor pachete din ţară. Oameni de rând, dar şi politicieni au vizitat-o. Maiestatea Sa Regele Mihai i-a călcat pragul casei, casa în care de fapt se mai aflase odată în perioada interbelică. 

Lumea o iubea pe Elisabeta Rizea, căci eliberată de comunism, căuta să-şi găsească repere, să îşi demonstreze sieşi că nu a fost atât de lașă, că în neamul acesta au existat oameni care nu s-au aplecat şi au luptat până la capăt. Elisabeta Rizea valida ego-ul nostru, ne asigura că şi noi am fi putut fi ca ea, că nici noi nu ne-am fi vândut ca Iuda pe 30 de arginţi, chit că ne-ar fi bătut cu bastonul de cauciuc până ne-ar fi înnegrit tot corpul, chit că ne-ar fi smuls părul din cap şi braţele din articulaţii. Aşa cum a păţit-o ea…

(Pe profesorul Cătălin Nedelcu îl puteți citi în mod uzual pe blog-ul dânsului,  – AICI, dar și pe pagina de Facebook ”Destine frânte în închisorile comuniste” – AICI) 

Donați AICI pentru salvarea casei Elisabetei Rizea din Nucșoara