Restanțierii istoriei

Avem destui indivizi fanatizaţi şi iresponsabili, care se roagă ca Putin să câştige războiul împotriva Ucrainei, să refacă Uniunea Sovietică şi să reinstaleze sârma ghimpată pe Prut. Degradaţi, slugarnici şi ticăloşi până în măduva oaselor, ei otrăvesc viaţa grea a cetăţenilor moldoveni, aruncând seminţele neîncrederii şi vrajbei în mijlocul comunităţilor locale, derutate şi speriate de odioasele crime comise de „eliberatori” împotriva populaţiei paşnice din Ucraina vecină.

Propagandiştii putinişti foiesc peste tot în republică, răspândesc în rândul lumpenului minciunile ruseşti despre NATO şi naziştii de la Kiev, îl demonizează pe Zelenski, iar pe conducătorii moldoveni îi prezintă drept marionete americane, speculează la maximum temerile şi greutăţile oamenilor de rând, scuipă în Europa, SUA şi România, cultivă ura în societate şi încurajează separatismul, împrăştie zvonuri despre apropiata „eliberare” şi inevitabila încorporare a R.Moldova în „lumea rusă”. Ceea ce miră cu adevărat e că „ostaşii frontului invizibil”, care susţin şi promovează în masele populare propaganda de război şi „russkii mir”o fac lejer, de parcă ar avea dezlegare sau comandă de la anumite servicii şi instituţii ale statului moldovenesc. 

O altă nerozie, la fel de „nevinovată”ca şi cea a aprobării tacite a activităţilor propagandiştilor putinişti, ţine de modul cum este informată, orientată şi educată populaţia în privinţa agresiunii ruseşti şi a riscurilor reale din regiune cu impact asupra securităţii generale a R.Moldova. În timp ce rachetele teroriştilor distrug sate şi oraşe la distanţe mari de linia frontului, iar exploziile din regiunile limitrofe Odesa şi Viniţa pot fi auzite în localităţile moldoveneşti de pe malurile Nistrului, „porumbeii pacifişti” de la tribunele oficiale şi, îndeosebi cei de la televiziunile publice şi partinice de la Chişinău, îşi toarnă ceară în urechi şi au grijă să nu streseze telespectatorii, filtrând informaţia şi tratând populaţia matură a R.Moldova ca pe o creşă de două-trei milioane de micuţi, cărora vârsta nu le permite să înţeleagă pericolele şi realităţile dure. În împărăţia mirmidonilor de pe malul Bâcului nu contează dreptul părinţilor la informaţia veridică şi operativă de acasă şi din regiune, nu contează importanţa uriaşă a emisiunilor TV, formatoare de opinie publică şi generatoare de unitate şi solidaritate umană.

Deschizi televizorul şi te cruceşti în ce hal au degradat instituţiile mass-media întreţinute din banii contribuabililor, cauţi cât de cât un subiect legat de geopolitica regiunii, de viaţa reală a moldovenilor, de responsabilitatea lor individuală şi colectivă, când războiul e la poartă şi nu găseşti mai nimic decât emisiuni lipsite de orice conţinut, umplute cu filme sovietice sau cu chiote de beţie şi dansuri fără sfârşit. Mirosul de putregai din Dealul Schinoasei e mult mai puternic decât eforturile singulare ale unor jurnalişti talentaţi, care încearcă să salveze epava naufragiată cam de două decenii. Cu aşa televiziuni şi instituţii de stat ineficiente şi parazitare, cum să nu înflorească putinismul, dodonismul şi şorismul în R.Moldova!?

Totuşi, buboiul cel mare din fruntea statului moldovenesc, care poate paraliza întregul organism, a apărut în urma atitudinii criminale a triadei Lucinschi-Voronin-Dodon faţă de securitatea republicii şi a cetăţenilor, mă refer, în primul rând, la securitatea informaţională şi cea militară. De peste o jumătate de secol, din anul 1994, spaţiul informaţional al R.Moldova nu-i altceva decât o prelungire a spaţiului informaţional al Federaţiei Ruse. În toţi aceşti ani, propagandiştii de la Moscova au format opinia publică şi mentalităţile colective din Basarabia, au menţinut nostalgiile sovietice şi au „educat” electoratul moldovenesc în spiritul refacerii inevitabile a URSS, au alimentat neîntrerupt românofobia şi ura patologică faţă de tot ce e românesc.

În ansamblu, cu o singură excepţie, începând din 1994, rezultatele alegerilor şi formarea guvernărilor antiromâneşti de la Chişinău, sunt opera serviciilor şi propagandiştilor de la Kremlin, desigur, făcute cu mâna alegătorilor moldoveni. Cu foarte mare întârziere, dar se cere de curmat urgent şi pentru totdeauna asemenea imixtiune imperială. În condiţiile războiului împotriva Ucrainei, securizarea deplină a spaţiului informaţional ar trebui să fie imperativul prioritar al conducerii de la Chişinău. Fiecare zi întârziată măreşte numărul adepţilor lui Şor, Dodon şi a smintiţilor putinişti.

Nu are rost să ne minţim la infinit pe noi şi pe alţii: în dimineaţa declanşării agresiunii ruseşti, la 24 februarie 2022, R.Moldova se afla în afara oricăror forme de securitate militară şi apărare a teritoriului naţional. În ziua când monstrul ar fi ocupat Odesa, am convingerea că la Tiraspol, Comrat, Bălţi şi Chişinău coloana a cincea, împreună cu lepădăturile locale, ar fi început festivităţile, defilările, parada şi… arestările. Trădătorii de neam, cu listele făcute din timp, s-ar fi îmbulzit să-i întâmpine pe asasini şi să le arate locurile pentru gropile comune. Nimic nou: s-ar fi repetat scenariul odios din nenorocita zi de 28 iunie 1940. Gogoaşa că NEUTRALITATEA ne va apăra şi ar opri agresorul a făcut parte din meniul tuturor guvernărilor, fără excepţie, iar slugarnicii Voronin şi Dodon au căzut atât de jos încât, impuşi de stăpân, cereau garanţii internaţionale. Ar fi necesar să se înţeleagă, de la vlădică până la opincă, adevărul că doar integrarea într-o Alianţă puternică şi modernă de securitate colectivă poate salva ţările de agresori şi dispariţie.

Instituţiile statului sunt slabe, ineficiente, lipsite de viziune şi voinţă de a demola modelul vechi, care presupune să lucrezi pentru partid şi guvernare, nu pentru domeniul încredinţat. Se încearcă reluarea, a câta oară, a unor experimente ruinătoare, costisitoare şi falimentare. Spre nenorocul societăţii, majoritatea parlamentară este străină şi ruptă de idealurile fixate în Declaraţia de Independenţă, îşi consumă timpul de aur ca pompierii, nu ca marii oameni de stat, care simt respiraţia istoriei şi aud orologiile, chemările epocii, înţelegând că se apropie ceasul când ai de înfăptuit, peste mulţimea de riscuri existente, o misiune excepţională nu pentru tine, ci pentru poporul tău nedreptăţit şi despărţit de Ţară.

Când scriu rândurile de faţă, rachetele teroriştilor ruşi se îndreaptă spre localităţile paşnice ucrainene să ucidă copii, mame şi bătrâni bolnavi, să distrugă spitale şi maternităţi. Până şi gogomanii ştiau că lui Putler îi este în cot de neutralitatea R.Moldova şi, oricând ar fi putut s-o anexeze la Federaţia Rusă. Nu a făcut-o, fiindcă interesul de bază al Kremlinului era să ocupe Ucraina, ceea ce însemna de la sine şi anexarea R.Moldova. 

Până la urmă laşităţile colective, ezitările, prostiile se cer plătite cu mari sacrificii, când bate ceasul istoriei. Însă, toţi cetăţenii moldoveni, inclusiv armata de românofobi din stânga Prutului, au un noroc uriaş – în spatele tuturor se află maica noastră iertătoare – România! Faţă de 27 august 1991, astăzi conjunctura regională şi continentală e de milioane de ori mai favorabilă Reîntregirii Neamului Românesc. Cerem deputaţilor din Parlamentul de la Chişinău să deschidă ochii, să vadă urgia care se apropie, să audă chemarea timpului şi să nu rămână restanţierii istoriei. Când Dumnezeu vă oferă şansa să Reîntregiţi Ţara, să intraţi în istorie, să salvaţi o populaţie neapărată, speriată şi fără viitor, nu inventaţi alibiuri şi motive. 

Prin votul neîntârziat al Parlamentului, mâine putem fi Acasă, liberi şi apăraţi de NATO. Ce aşteptaţi? Nu auziţi chemarea de veacuri? Istoria nu aşteaptă restanţierii!