VIDEO. Armata lui Putin a vrut să-l trimită pe frontul din Ucraina pe fiul lui Alexander Litvinenko, fostul ofițer FSB asasinat cu poloniu-210 din ordinul dictatorului de la Kremlin

Unicul fiu al fostului ofițer FSB Alexander Litvinenko, refugiat în Marea Britanie după ce a dezvăluit adevărata față a serviciilor secrete rusești și, implicit, a lui Vladimir Putin, și apoi asasinat prin otrăvire cu poloniu 210 la Londra, în 2006, a fost căutat la fosta sa reședință din Moscova de reprezentanți ai armatei ruse cu intenția de a-l trimite pe frontul din Ucraina.

Situația a fost dezvăluită, luna aceasta, chiar de către Anatoli Litvinenko, acum în vârstă de 28 de ani. El trăiește la Londra și de când a fugit din Rusia, alături de părinții săi, nu a mai fost pe teritoriul țării natale. 

„Pe la jumătatea lunii octombrie, la o lună după ce Putin a cerut mobilizarea parțială în Rusia, s-a bătut la ușa apartamentului din Moscova înregistrat ca fiind reședința mea oficială", a precizat Anatoli Litvinenko. 

„Prietenii de familie care locuiesc în prezent acolo au deschis și s-au trezit în față cu doi ofițeri din administrația militară rusă, care au întrebat dacă sunt acasă. Le-au spus că nu mai fusesem acasă de peste 20 de ani", a mai spus fiul lui Alexander Litvinenko în ajunul lansării unei miniserii a canalului britanic ITV care surprinde ultimele zile din viața tatălui său. 

„Omul care și-a rezolvat singur propriul asasinat” -  cum aprecia la un moment dat presa britanică cazul dramatic al lui Alexander Litvinenko, fostul ofițer FSB care a dezvăluit, cu prețul propriei vieți, cum funcționează teribilul serviciu rusesc de informații, condus la sfârșitul anilor 1990 de Vladimir Putin însuși – a murit pe 23 noiembrie 2006 la Londra, după ce a fost otrăvit cu Poloniu 210, un element radioactiv rar.

Litvinenko s-a refugiat în Marea Britanie, ca urmare a acuzațiilor publice pe care le-a lansat la adresa Serviciului Federal de Securitate din Rusia (FSB), pe care l-a făcut responsabil de punere în scenă a lichidării oligarhului Boris Berezovski, devenit ulterior un opozant virulent al regimului lui Vladimir Putin. Litvinenko a fost și co-autor al unui volum – Rusia explodează (apărută și în limba română la Editura Corint) - în care FSB este acuzat de implicare în seria de atacuri cu bombă asupra unor blocuri de locuit din mai multe orașe din Rusia, atacuri care au coincis cu începutul celui de al Doilea Război Cecen și care au precedat instalarea la putere a lui Vladimir Putin.

O investigație britanică a arătat că Litvinenko a băut ceai otrăvit cu poloniu, la o întâlnire pe care a avut-o în Hotelul Millenium din Londra cu doi ruși, Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun, decedând la numai câteva săptămâni. 

Anchetatorii britanici au găsit urme de poloniu în toate locurile din Londra pe unde trecuseră cei doi suspecţi, inclusiv în birouri, hoteluri, avioane şi la stadionul echipei de fotbal Arsenal. Suspecţii au negat că l-ar fi otrăvit pe Litvinenko, iar Rusia a refuzat să-i extrădeze pentru a fi judecaţi.

 În ianuarie 2017, SUA i-a pus pe ambii sub incidența Legii Magnițki.

Pe 21 septembrie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a anunțat, într-un comunicat de presă, că există „o puternică prezumție” că suspecții indicați de ancheta britanică - Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun - „au acționat ca agenți ai statului rus”. Kovtun a murit, anul acesta, într-un spital din Moscova, de COVID-19.

În sentința sa, CEDO obligă Rusia să plătească reclamantei, soția lui Litvinenko, Marina, daune în valoare de 100.000, plus alte 22.500 de euro pentru cheltuieli de judecată, dar nu i-a aprobat acesteia și acordarea de „daune punitive”. 

Soția lui Litvinenko a declarat că s-a înfăptuit justiția la care sperase, nefiind atât vorba de bani, cât despre stabilirea vinovăției lui Putin. 

„A fost nevoie de 15 ani pentru a stabili fără echivoc că Vladimir Putin l-a ucis pe soțul meu și pentru a trage Rusia la răspundere pentru acțiunile sale în fața unei instanțe internaționale", a declarat ea, adăugând „aș vrea să sper că moartea lui Sașa și căutarea dreptății, care mi-au dominat viața de atunci, nu au fost în zadar”.

Un documentar despre asasinarea lui Alexander Litvinenko puteți urmări mai jos: