"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-o analiză pentru siteul Centrului de Analiză Politică Europeană (CEPA), institut de analiză independent și non profit, scriitorul britanic Edward Lucas, expert în securitate, opinează că iarna care pare să se fi instalat deja în Ucraina nu mai este aliatul tradițional al Rusiei, ci al trupelor ucrainene, mai bine echipate, mai instruite și mai bine conduse. În plus, opțiunile lui Putin se îngustează, mai apreciază Lucas, și este foarte posibil ca cea mai importantă înfruntare pe care o va pierde acesta să nu fie cea cu Ucraina, ci chiar lupta pentru Kremlin.
Redăm mai jos traducerea analizei lui Edward Lucas (sursa: cepa.org):
„Căldura accelerează descompunerea. Dar în armată, frigul este cel care erodează. Pe măsură ce temperatura scade, este nevoie de mai mult efort pentru a te mișca și foamea se instalează mai rapid. Dacă proviziile nu corespund acestor nevoi, moralul se degradează. Dezertarea, capitularea, jefuirea și răzvrătirea încep să devină tot mai atractive. Luptele propriu-zise nu mai prezintă mare interes.
În trecut, iarna a fost marele aliat al Rusiei. Dar acum, lunile reci ajută Ucraina. Soldații săi sunt mai bine echipați, mai bine instruiți, mai bine conduși, mai bine tratați și, prin urmare, mai motivați. Rușii, în schimb, plătesc prețul pentru incompetența și corupția endemică din sistemul lor. Când porți haine nepotrivite, frigul mușcă tare. Întrebați-i pe germani și francezi, care au invadat Rusia purtând uniforme de vară. Tehnologia modernă înrăutățește lucrurile și mai tare: căldura emisă de vehicule și chiar cea umană sunt mai ușor de detectat de camerele cu infraroșu. Rușii au pățit-o din această cauză la sfârșitul iernii trecute, la începutul invaziei din urmă cu nouă luni. Acum îi va afecta din nou.
Rusia are mare nevoie de o pauză pentru a se regrupa și reface, dar are puține șanse să se bucure de una: Ucraina se află acum în prima linie și va specula la maxim acest avantaj. Loviturile cu rază lungă de acțiune au un efect devastator asupra logisticii deja fragile a trupelor ruse. Cu cât confruntarea durează mai mult, cu atât sunt mai mari șansele unui colaps militar rusesc.
Acest lucru va crește miza luptei pentru putere care este în curs de desfășurare la Kremlin. Este rău să pierzi o luptă în Ucraina. Dar e infinit mai rău să pierzi una la Moscova.
Opțiunile lui Putin se tot îngustează. Pe câmpul de luptă, Rusia redistribuie forțele pe care le-a retras din Herson pentru a-și întări pozițiile defensive și pentru a-și continua atacul costisitor asupra Bakhmut (estul Ucrainei, în Donbas, unde de patru luni are loc cea mai lungă și mai ucigătoare înfruntare dintre cele două tabere, de la începutul invaziei, din 24 februarie, n.red.). Sosesc forțe nou mobilizate.
Dar nu aceasta este, de fapt, prima linie a frontului. Societățile urbane moderne nu pot supraviețui fără apă, canalizare și electricitate. Kremlinul speră că distrugerea lor sistematică îi va forța pe liderii Ucrainei să se retragă. Sper însă că generozitatea noastră (a Occidentului, n.red.) atunci când vine vorba de sprijinirea Ucrainei acum și de reconstrucția ei în viitor, să fie pe măsura cuvintelor de laudă care se rostesc la adresa rezistenței uimitoare a ucrainenilor.
Cealaltă mare speranță a Kremlinului este ca prietenii Ucrainei să își piardă interesul și să își reducă ajutoarele financiare și de echipamente. Este adevărat că sprijinul public s-a schimbat puțin. Dar Rishi Sunak, noul prim-ministru al Marii Britanii, a făcut din călătoria la Kiev principala sa prioritate. Presupusul curent izolaționist din Partidul Republican nu a reușit să-și adjudece Congresul (SUA, n.red.). Democrații de stânga, care au devenit pentru scurt timp cârcotași în sprijinul SUA pentru Ucraina, au tăcut rapid. Casa Albă a respins afirmațiile potrivit cărora ar fi încercat să forțeze Ucraina să negocieze cu Rusia.
Ce vedem acum este un rezultat dezastruos pentru arsenalul lăudat al Rusiei în materie de tehnici de "război hibrid". În ultimele nouă luni, Moscova a folosit întreruperi de energie, șantaj, propagandă, atacuri cibernetice și amenințări nucleare pentru a intimida Occidentul. Nimic nu a funcționat. Mai mult, țările occidentale și-au intensificat sprijinul militar și de altă natură pentru Ucraina. Este mult mai ușor să susții un învingător decât un învins.
Totuși, prea multe motive de felicitare nu sunt. Adevărata întrebare pentru Occident este de ce nu a sprijinit Ucraina mai mult și mai devreme. De asemenea, merită să ne amintim câte avertismente privind traiectoria represivă și agresivă a Rusiei au fost ignorate, de-a lungul ultimilor ani.
Putem vedea că politica rusă se apropie de temperatura de fierbere. O nouă mobilizare, pe care Kremlinul o pregătește acum, s-ar putea dovedi punctul de cotitură. Putin, în opinia mea, nu va mai prinde încă o iarnă. Sarcina Occidentului este să se pregătească pentru ce va urma, fie că este vorba de o juntă, de un regim de tranziție prietenos sau de un haos care va duce la o dezintegrare parțială sau chiar totală a statului rus.”
